Între atracție și ură

29.

Doar cinci zile au trecut de la plecarea Alejandrei iar moștenitorul averii Almonte nu se aștepta să pornească atât de devreme spre casa ei pentru a o aduce înapoi. Dar în aceste zile și-a dat seama că a exagerat și că nu a fost sincer cu ea.
    În plus, este nevoie de prezența ei la fermă. Estrella a născut un nou mânz.
    În timp ce se afla în mașină, Federico se certa cu voce tare din cauza gândului care îl străbătea. Îi fusese dor de Alejandra și abia aștepta să îi vadă ochii albaștrii.
    A ajuns imediat la casa fetei și nu se aștepta să o găsească așezată pe scări citind o carte.
    Alejandra nu s-a odihnit bine în ultimele seri și nici nu a fost în stare să își caute un cabinet veterinar din cauza tristeții.
    Când a recunoscut mașina fostului ei șef a înghețat, imaginându-și milioanele de motive pentru care ar fi putut să vină la ea.
-Domnule Federico? Ce căutați dumneavoastră aici?
    Când a pășit afară din mașină, bărbatul și-a aranjat sacoul și s-a luptat cu dorința de a zâmbi la vederea frumoasei șatene. Avea de gând să se schimbe dar încă avea probleme în exprimarea sentimentelor.
-Am venit după tine! Ne vom întoarce amândoi la fermă!
    La răspunsul lui, Alejandra a închis cartea violent și și-a aruncat eșarfa care îi ținea de cald pe jos. Nu putea să o facă pe șeful în continuare pentru că ea nu mai lucrează pentru familia lui.
-Asta nu se va întâmpla! Crezi că răspunsul meu va fi diferit doar pentru că ai venit tu în locul tatălui tău?
    Alejandra și-ar fi dorit să fugă în brațele lui Cisco, și-ar fi dorit să locuiască din nou la moșie și și-ar fi dorit să lase orgoliul deoparte. Dar nu putea îndura din nou cuvintele sale dureroase.
-Dacă vrei să îmi cer scuze pentru atitudinea mea, o voi face! Dar vei urca în acea mașină împreună cu mine!
Chiar și în acest moment, Alejandrei i se părea că Federico o face pe șeful. Era indiferent în fața sentimentelor ei și îi ordona ce să facă. Dar fata își spunea că aici este proprietatea ei și că el nu mai are nicio putere în fața ei.
-Ar fi amuzant să te văd spunând acele cuvinte dar nu voi merge cu tine la fermă!
-Nu fi încăpățânată, Alejandra, sunt în stare să te iau pe sus și să te oblig să mergi cu mine!
Fata a început să râdă crezând că Federico glumește.
    De ce ar fi depus el atât efort ca să lucreze din nou pentru el? Când a vrut-o cât mai departe de moșie?
Dar pentru că bărbatul se simțea luat în râs, s-a ținut de promisiune și a urcat-o pe Alejandra pe umărul său, pornind spre mașină.
-Federico, lasă-mă jos! Asta se numește răpire, voi suna la poliție!
Îl lovea în spate cu pumnii ei mici în timp ce dădea din picioare ca un copil neastâmpărat. Fiind obișnuit să conducă, Federico va obține ce vrea într-un mod sau altul.
-Ești surd? Te voi lovi mult mai tare dacă nu mă lași în pace!
Este așezată pe locul din dreapta, protejându-i capul cu mâinile și fiind amuzat de reacția ei. Voia să o readucă lângă el pe cea care i-a bântuit mintea în ultima vreme.
-Încă nu m-ai cunoscut, domnișoară Fuentes? Sunt un bărbat ambițios și niciodată nu pierd!
Alejandra pufnește la remarca lui evitând să îl privească în ochi deși stă atât de aproape de ea. L-ar putea aproba fără să vrea și nu își dorește să îi ofere satisfacție.
-Spune-mi un motiv întemeiat pentru care nu vrei să te întorci la moșie!
-Ba te porți ca un bărbat cucerit și îți lipești buzele de ale mele, ba ești șeful meu arogant și pe care l-aș putea ucide! Nu mai rezist în această confuzie!
Voia să fie sinceră pentru a clarifica lucrurile. Încă are multe întrebări. S-au întâmplat lucruri ciudate cărora aceasta nu le găsește răspunsuri.
-Îți promit că vei primi răspunsul meu. Dar nu aici, trebuie să te întorci cu mine acasă!
Alejandra își dă ochii peste cap sperând să primească ajutor din partea cuiva. Este imobilizată pe scaun și ar înnebuni dacă ar părăsi perimetrul casei cu cel care îi face inima să danseze.
-Estrella are nevoie de tine! Mai devreme a născut!
Federico nu voia să împărtășească această informație de la bun început crezând că o va convinge de unul singur pe fată să se întoarcă.
    Pomenirea acelui animal va reprezenta de fapt motivul întoarcerii.
-Ce naiba spui? Și de ce nu ai început cu asta? Du-mă mai repede la ea!
Federico execută întocmai răsuflând ușurat că șatena nu se mai luptă cu el. Știa că iubirea față de acele animale îl vor ajuta să își îndeplinească scopul.
-L-ai fi putut trimite pe Cruz să mă aducă, nu era necesar să vii de unul singur!
Alejandra se străduia să pară neafectată de prezența lui dar fata era copleșită. Se simțea atrasă de unul dintre cei mai reci bărbați din San Antonio și ura asta!
-Voiam să te văd! În plus, noi doi avem conturi nerezolvate!
Întotdeauna Federico a atacat-o când a avut ocazia. A jignit-o de multe ori provocând răni ale sufletului. Fata nu înțelegea despre ce conturi nerezolvate vorbea.
-Ce a pățit Estrella? Cum a născut?
-Cruz a fost cel care a ajutat-o dar mânzul refuză să fie alăptat. Ești singura care îl poate ajuta!
A aprobat scurt din cap începând să se gândească la variantele ce pot fi luate pentru a ajuta mânzul.
    Vrea să crească și să se bucure de inima pe care a primit-o. Loialitatea ei față de acele ființe îl înmoaie pe Federico.
-Ești specială, Alejandra Fuentes, aș fi preferat să vii cu mine datorită convingerii mele, nu datorită calului!
Era un compliment. Iar Alejandra nu mai auzise complimente până atunci din partea lui.
    Astăzi marele Federico Almonte s-a purtat ciudat plantând în biata fată o confuzie și mai mare.
Drumul spre moșie a fost umplut cu sarcasm iar gândul Alejandrei era doar la Estrella și noul ei copil.