Între atracție și ură

58.

După momentul intim din baia bărbaților, au plecat în căutarea lui Cruz, și văzând că a plecat, s-au hotărât să îl urmeze, pornind spre moșia Almonte. Alejandra nu se aștepta să mai pună piciorul vreodată pe acel pământ.
A acceptat propunerea lui Federico de a merge cu el dorind să îl revadă pe Cisco. Și când mașina lor a parcat pe moșie, mici explozii îi bombardau sufletul.
În fața casei, Cruz îl ținea pe Cisco de ham parcă așteptând-o iar mirarea i-a fost să îl vadă și pe Octavio acolo.
Federico a coborât primul din mașină, ajutând-o și pe creața cu rochie roșie să coboare. Pentru el, acest moment era de neprețuit!
-Dumnezeule, Alejandra, arătând așa cred că mi-ai debusolat toți clienții în seara asta! Ești foarte frumoasă, draga mea!
I-a oferit o îmbrățișare celui care i-a fost ca un tată în tot acest timp și căldura pe care o primea abia o mai ajuta să se țină pe picioare. Se simțea copleșită!
-Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat! Nu am crezut niciodată că Susana poate merge atât de departe!
Sunt dese momentele când Octavio stă în camera lui și își aduce aminte de tinerețea sa. Și se întreabă unde a dispărut femeia cu păr blond care se purta ca un soare cu ceilalți. Acum Susana nu este decât o inimă crudă.
-Să lăsăm acel incident în trecut. Domnule Octavio, sunteți atât de nevinovat în povestea asta!
Cruz a vrut să intervină în acest moment pentru că i s-a ordonat să îl aducă pe Cisco la moșie, dar tot el trebuie să îl aducă înapoi, și nu vrea să facă asta atât de târziu.
-Mai e cineva aici să te vadă, Ale! Pupă-l repede pentru că trebuie să ne întoarcem la moșia Acosta!
Când și-a aruncat ochii asupra frumosului cal, care se potrivea perfect cu noaptea, ochii au început să lăcrimeze. I-a fost atât de dor de preferatul ei încât își făcea planuri uneori cum să îl răpească!
S-a apropiat de cal și a început să îi ofere pe nas săruturi consecutive. Acesta dădea vesel din coadă și graiul lui anima noaptea.
-Ți-a fost dor de mine? Știu că ți-a fost, pentru că și eu am simțit la fel!
O împungea ușor cu capul în pântec vrând să îi spună cât de mult i-a simțit lipsa. Mai ales că ea nu a fost acolo, lângă el, când focul a distrus tot. Când a fost speriat.
Și pentru că Alejandra are un al șaptelea simț, se întoarce către hambarul care este în construire, vrând să afle cât mai multe detalii despre ce s-a întâmplat.
-Nu pot să cred că focul s-a extins atât de mult încât să distrugă totul. Iisuse, dacă caii ar fi pățit ceva, cred că aș fi înnebunit!
Îl strângea pe Cisco cu toată puterea ei știind că probabil el nu simte strânsoarea fiind un armăsar puternic. Și mai știa că va fi dus pe moșia Acosta cât de curând și o va părăsi.
-Iar eu probabil aș fi luat-o razna alături de tine. Din fericire, nu a fost nimeni rănit!
Are atât de multe să îi spună, încât Federico nu știe de unde să înceapă. Dar a recucerit-o, iar acum viața lui va prinde din nou contur.
-Știai că incendiul a fost mâna cuiva? Iar noi știm sigur că Hugo Montoya a fost implicat!
Octavio a mârâit la auzul acelui nume pentru că mereu a știut că acel băiat e un psihopat. Mereu a văzut nebunia din ochii lui. Și îl enervează faptul că fosta lui soție e implicată în planurile lui.
-Stai puțin, Cruz, nu a fost un accident? De unde știi că a fost mâna lui Hugo?
Alejandra voia să nu fie acesta adevărul. Voia să fie doar o speculație, să nu existe dovezi. Altfel cum ar fi putut lucra pentru dușmanul cel mare al acestei familii?
-Chiar eu l-am auzit când vorbea cu Susana Aguilar și îi spunea că se va răzbuna. Tot din acea discuție am aflat că acea femeie ți-a înscenat furtul pentru a te despărți de domnul Federico. Iar el se pare că știa și de acel plan.
Aceste informații au năvălit pe ea cu putere și nu reușea să le asimileze.
    Cum poate o mamă să își rănească fiul? Cum poate Hugo să nu aibă inimă?
-Cruz, nu cred că e necesar să discutăm despre asta acum! Ar fi bine să îl duci pe Cisco înapoi la Marisol, probabil că are nevoie de odihnă.
Cruz și-a aplecat capul în fața lui și chiar atunci a pornit cu Cisco spre moșie. Își privea iubita îngrijorător pentru că chipul ei se uita nemișcat la asfalt.
-Nu vreau să îți faci griji! Acel nenorocit o să plătească, am totul pregătit!
Octavio le-a spus celor doi că îi lasă singuri, repetând încă o dată că se bucură să o revadă pe Alejandra printre ei. Nu a spus-o cu voce tare, dar bărbatul o vedea pe fată respirația de care fiul lui are nevoie pentru a trăi.
-Atât de mare e ura lui pentru tine? Nu are milă față de niște animale nevinovate?
-Milă? Din cauza lui ai căzut de pe Hermoso! Este în stare de orice și va trebui să mă ocup personal de el cât de curând!
Fata nu știa asta. Nu știa că el a tras cu arma. Dar nu o surprinde deloc. A încercat să îi facă rău fizic și a doua oară, scăpând doar pentru că a fugit din grajd cu toată viteza ei. Nu va uita niciodată acel moment!
-Alejandra, ești bine? La ce te gândești, iubito?
I-a simțit furia celui de lângă el până în măduva oaselor. Siguranța din voce prevestea venirea unui cutremur. Nu putea să îi spună că Hugo a rănit-o sau că a lucrat pentru el, ar alimenta acea ură până ar exploda în el. Chiar dacă ea nu știa până ieri că acel bărbat e un nemernic.
-Obosisem să îmi fie dor de tine, dragule! Mă bucur doar că suntem din nou împreună!
S-a cuibărit în brațele lui, simțind răcoarea de afară. Știa că nimeni nu o poate răni fiind lângă el.
Iar Federico promitea să se schimbe doar pentru a nu o mai pierde din nou pe femeia visurilor lui.