Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 3

Capitolul 3

Imi extindeam controlul asupra ei pentru ca doream sa o posed din toate punctele de vedere."

8 Iulie 2010

Deja viata mea lua o intorsatura grozava. Noaptea trecuta care aveam impresia ca mi-o imaginasem aflasem ca ma voi marita, iar azi ziua in care eram mai mult somnambula, afla ca sunt promovata pentru ca ingheiasem contract cu germanii, clar era un vis si aveam sa ma trezesc curand.

-Esti in regula, Katerine? m-a intrebat seful privindu-ma ingrijorat.

-Da, i-am zambit eu incurcata. Doar ca nu ma asteptam sa fiu promovata, am admis eu.

-Trebuia sa te astepti, acum ca ai dus firma noastra la un alt nivel! imi spuse el pe un ton mandru.

I-am zambit si i-am multumit iesind fericita din biroul lui, felicitata de toti colegii. M-am grabit spre biroul meu si am apelat-o pe Renata.

-Ce? marai ea somnoroasa.

-Am obtinut promovarea! am ciripit eu in telefon si se facu liniste.

Dupa cateva momente in care am crezut ca a adormit, mi-a spus.

-Mai sa fie! Acum astept invitatia la nunta, rase ea si eu am rosit. Cum a fost seara trecuta? ma intreba cascand.

-Te invit la mine la o cafea diseara si iti povestesc daca faci si tu la fel, in regula? am intrebat-o eu stiind ca trebuie sa inchid

-Fie.

Si inchise, iar eu m-am apucat sa raspund mailurilor pe care le primisem de la diversi cumparatori. Munceam ca negociator international pentru o firma de fabricat masini, desi eu eram inginer mecanic pasiunea mea de mica. Tatal meu fusese un adept al masinilor si mi-a insuflat aceasta pasiune, eu angajandu-ma spre multumirea lui la aceasta firma. Imi placeau si motoarele, mai participam din cand in cand la curse ilegale de motoare pentru ca mi se pareau mai potrivite, mai elegante pentru o femeie decat masinile.

Am semnat cateva documente si am citit scrisori prin care mi se multumea pentru recomandarile facute in materie de motoare diesel pentru o alta firma asociata cu a noastra. Am vorbit la telefon ore in sir cu o firma din Franta ce dorea sa cumpere cate ceva de la noi, noi facand profit atat cu masini complete cat si cu piese separate. Francezii ma oboseau mai ales cand incercau sa vorbeasca engleza, pentru ca poceau toate cuvintele si le spurcau asa incat eu trebuia sa imi ciulesc bine urechile si mintea sa imi proceseze mai repede decat de obicei ca sa imi dau seama ce vor sa spuna.

Am inchis in sfarsit telefonul si m-am lasat pe scaun, netezind o cuta de pe fusta mea.

Telefon suna din nou si am oftat raspunzand in engleza, crezand ca sunt francezii din nou.

-Yes, please!

-Good evening, my love! se auzi o voce aproape necunoscuta din receptor.

M-am uitat la ceas vazand ca este putin trecut de doisprezece si am oftat.

-Cum ai facut rost de numarul meu? l-am intrebat putin incruntata.

-Important e ca am facut rost, nu? imi intoarse el intrebarea si am zambit.