Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 25

Capitolul 25

In poza se afla Nathan, fiul lui Sebastian. Sper sa va placa :)

"Disperam cu adevarat. Katerine nu imi dadea nici un indiciu ca m-ar mai dori in viata ei. Aveam partea mea de vina, dar ea reactionase asa cum nu m-as fi asteptat nici intr-o mie de ani. Singurul lucru bun ce iesise de aici era ca ea si Nathan se adorau unul pe altul."

5 Septembrie 2010

-Poftim???

Renata ridica voce atat de tare ca unii clienti isi intoarsera furiosi capul spre masa noastra, insa nu i-am luat in seama.

-De asta nu mi-ai spus! ma acuza ea coborand tonul si sagetandu-ma cu privirea furioasa.

Mi-am incrucisat degetele pe masa si am rasuflat.

-Esti insarcinata, Rens, am soptit eu strigand-o asa cum nu ii placea.

Ea stramba din nas dar nu lua in seama alintul meu si isi inchise ochii strans, trecandu-si mainile peste fata.

-Incredibil! sopti ca pentru ea. Chiar e adevarat, Kate? ma privi cu speranta.

-E adevarat.

Chelnerul veni si ne aduse comanda, o cafea si o cola pentru mine si o pizza cu de toate pentru prietena mea pofticioasa.

-Nu ti-ai luat de mancare, ma mustra ea in timp ce taia felii.

A fost randul meu sa stramb din nas.

-Nu prea mi-e foame de cand m-am intors, am oftat. Cum naiba poti sa mananci peste pe pizza? am intrebat-o scarbita.

Ea ranji la mine, apoi adopta o mina serioasa.

-Kate, te-ai intors de o saptamana si nu prea ti-e foame? Vei ajunge un schelete, nu- se corecta cu furculita indreptata spre mine. Vei ajunge un zombi, ceea ce nu e departe de ce esti acum. Nu cred ca am mai vazut cearcane atat de adanci la cineva si chestiile alea pe care le numesti buze sa fie atat de crapate. Ma mir ca nu ti-a cazut dracu parul! ma sageta cu venin.

-Nu prea am chef de ironiile tale, am soptit si am luat o gura din cafea.

-Totusi le induri, spuse muscand din pizza apoi inchizand ochii contamplatoare. Orgasmic! sopti ca pentru ea si eu am ranjit, amintindu-mi ca asa ziceam pe vremuri cand ceva era pe gustul nostru. Trebuie sa recunosc, Kate, vestea ca Sebastian are un fiu de patru ani... e cam mult, nu-i asa? ma intreba in soapta de parca i-ar fi teama.

Am oftat si m-am uitat pe geam spre central orasului.

-A fost un soc la inceput, m-am reintors eu in acel moment cu gandul.

***

Flashback

In urma cu o saptamana

-De ce dracu nu mi-ai zis ca ai un copil? am tipat cat m-au tinut plamanii.