Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 15

Capitolul 15

"Ii frangeam aripile ingerului din fata mea. Si totusi ea avea curajul sa imi zambeasca precum un diavol. Oare ma avertiza ca am ajuns in iad?"

23 Iulie 2010

Am incercuit data in calendar ca sa imi dau seama cate zile mai raman pana la nunta si m-am ridicat de la masuta de toaleta inca privindu-ma. Aratam impecabil si deosebit de rece. Optasem astazi pentru o camasa rosie cu maneca scurta si o pereche de pantaloni lungi la dunga, la care asortam pantofi rosii plus diferite biuterii negre. Ma machiasem si imi prinsesem suvitele din fata cu o clama la spate pentru a nu ma deranja si a-mi da putina eleganta. Mi-am luat cheile de la masina, geanta, sacoul si am descuiat usa de la camera, iesind pe hol.

Sebastian probabil nu se trezise dar nu imi pasa. M-am indreptat spre bucatarie pentru a ii pune de mancare pisicii, dar iubitul meu deja facuse asta si pe deasupra imi facuse si micul dejun alaturi de o cafea, el stand asezat la masa cu un ziar in mana.

-Buna dimineata, am murmurat si am intrat in bucatarie doar pentru a-mi lua portofelul de pe blat.

-Buna dimineata. Ia loc si mananca, te rog! ma invita cu un gest al mainii.

-Mersi ca ai grija de Kitty, l-am ignorat iesind din bucatarie. Nu ma astepta in seara asta si nu ma suna, am treaba.

Am descuiat usa de la intrare dar nu am putut sa o deschid deoarece doua palme s-au trantit pe ea, deoparte si de alta a mea, blocandu-mi iesirea. Am tresarit usor dar nu am schitat niciun gest.

-Si de ce sa nu te astept? imi sopti provocator la ureche.

-Voi sta peste program, l-am instintat fara sa ma misc.

-La ora sase vin sa te iau!

Vocea lui parea poruncitoare.

Mi-a dat drumul, iar eu am descuiat usa, iesind pe jumatate, apoi m-am intors spre el.

-N-ai decat! am ranjit si am inchis usa in urma mea.

Am condus usor si frumos pana la serviciu prin ploaia torentiala simtindu-ma ca o fantoma insa nu pentru mult timp deoarece aveam de gand sa imi schimb viata din nou. Eu eram puternica ce naiba, nu ma facea pe mine un barbat. Daca nu s-a putut cu frumosul, ii voi arata si cealalta parte a mea, macar sa stie pe cine va lua de nevasta.

Cu acest gand in minte am parcat masina si am coborat din ea fara sa ma uit la cladirea impozanta in care lucram deoarece ploaia ameninta sa ma faca praf. Am intrat, mi-am salutat colega de la receptie si am luat liftul pana la etajul meu. Un remix se auzea in ascensor, o melodie ce imi dadea putere sa imi urmez planul si sa devin mai puternica.

Ii dau eu lui femeie!

Telefonul incepu sa imi bazaie in timp ce ieseam din lift si ma indreptam spre biroul meu. Am salutat pe toata lumea, mi-am lasat geanta si cheile pe birou si am raspuns mergand pana la aparatul de cafea intr-un separeu gol.

-Renata, am salutat-o eu soptind.

-Care-i planul? ma intreba ea cascand.

-Nu e tocmai un plan, am anuntat-o in timp ce porneam micutul aparat.