Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Epilog

Epilog

20 Decembtie 2011

Trecusera cinci luni pline de durere, ignoranta si autoreprosuri. Cinci luni de singuratate!

Am fost scoasa din gandurile mele de un sunet strident apoi....

Usa s-a deschis si salonul a fost inundat de parfum barbatesc.

-Buna, Katerine!

Vocea lui fusese ca o licuoare pentru sufletul meu ranit, in cele cinci luni de absenta a Lui.

-Buna! Multumesc pentru ca ai venit, am zambit pe jumatate.

-Pot banui de ce m-ai chemat pe mine, isi dadu cu parerea zambind.

-I-ai spus? am intrebat cu speranta stralucind in mine.

-Mi-ai cerut sa raman tacut desi nu e corect.

Vocea lui deveni taioasa si am inghitit in sec.

-De ce faci asta? De ce ascunzi asta de el? ma intreba mai moale, asezandu-se langa mine.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi si un nod mi s-a pus in gat. Am strans cearsaful in pumni si am respirat adanc, pregatindu-ma pentru ceea ce aveam de spus.

-Imi aduc aminte cand l-am intalnit prima oara. A fost atat de clar ca el a fost singurul pentru mine, alesul.... Cred ca am stiut-o amandoi, chiar de atunci.

El ma privi fara sa clipeasca, nestiind la ce sa se astepte. Am continuat:

-Si apoi timpul a trecut si au venit provocarile, carora le-am facut fata impreuna. Dar in ziua aia am simtit ca ceva rau se va inampla. L-am implorat sa ramana, incercand sa ii amintesc ce am avut la inceput. Eram disperata sa il tin langa mine....

Am inchis ochii imaginandu-mi ca e chiar in fata mea, zambindu-mi, scotandu-si in evidenta gropita aceea dragalasa din obrazul drept.

-Era ceva la el, era carismatic, magnetic, electric! Si toata lumea stia, toata lumea simtea acelasi lucru pe care il simteam eu langa el. Cand intra undeva, fiecare femeie isi intorcea capul, fiecare persoana de acolo dorea sa vorbeasca cu el.

L-am privit pe cel din fata mea si am simtit lacrimile ce curgeau pe obrajii mei.

-M-am gandit si m-am razgandit la tot ce s-a intamplat intre noi. Si... in acest fel, l-am inteles. Si l-am iubit! L-am iubit, l-am iubit, l-am iubit! am repetat pentru a ma familiariza cu aceste cuvinte.

Am inchis din nou ochii, incordandu-ma toata pentru a primi durerea cu bratele deschise. Un sunet sfasiat mi s-a ridicat din gat si am strans din dinti suportand spasmele ce ma incercau. Cand m-am calmat, mana lui se afla pe umarul meu, iar ochii lui erau plini de ingrijorare.

Nu a intrebat nimic, doar a asteptat sa continui, ceea ce am si facut.

-Si inca il iubesc! am terminat privindu-l cu durere. Si totusi sunt o lasa. Crezi ca ai putea sa il suni si sa ii spui sa vina aici, dar fara a-i detalia de ce?

-Kate, eu....!

-Te rog, Koll! Esti prietenul lui cel mai bun, nasul nostru!

-Renata ma va jumuli! isi freca fata cu mainile. Il voi suna totusi, fara a ii spune de ce sa vina intr-un spital.

-Multumesc, am zambit stins si el a iesit nu inainte de a-mi inapoia gestul.

Am luat telefonul si l-am tinut strans in mana gandindu-ma la ce am de facut. Sebastian nu dorise sa imi acorde divortul, dar fusese de acord ca eu sa ma mut in vechiul meu apartament impreuna cu sora mea si Adam, iubitul ei care a lansat pariul; desi am vazut clar ca aceasta decizie l-a durut foarte tare. Nu l-am mai vazut de cand am plecat plangand din salonul lui, dupa ce am aflat adevarul, dar el nu m-a lasat sa il uit. Imi trimitea in fiecare moment al zilei mesaje vocale pe telefon, imi trimitea flori si biletele in care isi exprima iubirea. Imi trimitea cadouri de toate felurile si inca imi dadea voie sa il vad pe Nathan dupa gradi, cand era cu noua lui bona, o femeie in varsta de cincizeci si doi de ani care dezaproba cu vehementa actiunile mele de a ma rupe de sotul meu preaiubit.