Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 9

Capitolul 9

"Umbrele trecutului meu nu ma vor urmari in aceasta viata cu Katerine."

18 Iulie 2010

-Am cerut-o pe Katerine in casatorie, iar ea a acceptat!

Vocea lui Sebastian era sigura si de neclintit.

-Fiule, asta e grozav! suspina tatal lui Sebastian fericit si eu am zambit. Katerine, bine ai venit in familie, draga mea! imi zambi calduros ridicandu-se sa ma imbratiseze.

Mama lui insa nu prea era de aceeasi parere, ramanand stana de piatra la auzul vestii si privindu-ma fara vreo emotie pe fata. Incet se ridica de la masa asezand pe aceasta servetelul cu care isi tampona buzele rozalii si se indrepta spre usa aratand nervoasa.

Reactia ei m-a uimit, dar Sebastian nu parea sa o bage in seama, continuand sa vorbeasca cu tatal lui desi ochii ii erau atintiti pe trupul celei ce i-a dat viata.

Ea se intoarse in loc in usa si ma privi dispretuitor.

-Numai stricate iti alegi!

Am simtit ca lesin si ea iesi pe usa zambind triumfatoare vazandu-mi expresia.

Maraitul lui Sebastian parea departe de mine acum, iar tatal lui inca isi tinea bratele in jurul umerilor mei, parca consolanu-ma.

-Nu o lua in seama, Katerine! ma anunta Caleb, tatal lui.

Ma apucase o caldura molesitoare si rusinea se instala in trupul meu. Ce era gresit la mine? Eram imbracata cu o rochita decenta si aveam trasaturi destul de fine, ce putea vedeam mama lui Sebastian gresit in mine?

Am suspinat tremurand si Sebastian aparu in fata mea, eu incercand sa-mi stapanesc lacrimile.

-Merg sa vorbesc cu Clarise, ne anunta tatal lui Sebastian iesind furios din camera mergand pe urmele sotiei lui.

-Katerine, priveste-ma! imi ordina brunetul pe un ton moale.

Nu am vrut sa ridic privirea spre el asa ca m-am intors cu spatele, departandu-ma putin de el.

-Hai sa mergem acasa, am soptit cu vocea sparta.

Doua brate mi-au inconjurat umerii si m-au intors cu fata spre cel ce avea sa imi devina sot. De data asta l-am privit stapanindu-mi cu succes lacrimile si el a oftat tragandu-ma la pieptul lui. Mi-am tinut respiratia ca sa nu incep sa plang si m-am lasat consolata de gestul lui tandru.

Nu a mai spus nimic, doar m-a luat de mana si am mers in liniste spre usa ce dadea in curtea din fata. Mama lui ne privea mandra de pe scari.

-Vei plati pentru asta, marai el spre ea si ma trase afara in bezna, trantind cu putere usa in urma noastra.

Corpul meu era moale modelandu-se dupa cum vroia brunetul.

Imi deschise portiera si ma ghida usor pe scaun sarutandu-mi parul, apoi se duse si el in partea lui si se urca la volan, pornind motorul.

-Mai bine o lasam balta, Sebastian! am soptit eu rasucindu-mi inelul de logodna pe deget si scotandu-l intr-un final.

L-am asezat pe bord si m-am intors trista spre geam, privind parca viata mea demna de plans ce imi dadea o alta lovitura.