Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 4

Capitolul 4

"Am intrat cu forta in viata ei perfecta si am reusit sa o dau peste cap si pe a mea. Devenea incet dar sigur centrul universului meu."

M-am privit pentru ultima data in oglinda din hol si am suspinat, cu lacrimi de furie in ochi. Nu imi placea deloc cum aratam dar nu stiam ce anume e diferit in infatisarea mea, dar imi venea sa tip de nervi. Imi prinsesem parul intr-o coada eleganta in varful capului, lasandu-mi bretonul intr-o parte pe ochiul stang ceea ce ura mama; purtam o rochie bleomarin ce imi scotea ochii in evidenta, la baza gatului si lunga pana la jumatatea coapsei la care adaugasem o curea subtirica, aurie pe talie, in picioare imi luasem sandale aurii, iar poseta de culoarea rochiei. Ma machiasem usor cu putin rimel si ruj subtil si era de ajuns.

Am intors ochii spre ceas si m-am grabit sa cobor sperand ca Sebastian sa nu fi ajuns. Inainte sa ma imbrac ii pusesem de mancare pisicutei pe care o botezasem Kitty si ma asigurasem ca are tot ce ii trebuie cat voi fi plecata.

Ajunsa jos, am asteptat in umbra sa apara Sebastian si la opt fix masina lui a aparut in fata blocului, el vrand probabil sa parcheze, dar eu m-am dus repede si am deschis portiera, cocotandu-ma pe scaun.

M-a privit uimit.

-Katerine inteleg ca nu vrei sa te mariti, dar nimic nu ma va opri sa te iau de nevasta? m-a amenintat neluandu-si ochii de la mine.

Un iz de parfum barbatesc mi-a inundat narile si mi-am dat seama ca am uitat sa-mi dau cu parfum. Mda, minunata seara.

-Ai incredere in mine, i-am facut cu ochiul.

-Ok, a mormait in barba si mi-a cerut instructiunile.

I-am explicat cum sa ajunga la casa parintilor mei, dar nu i-am spus unde mergem si el a ascultat in liniste, fara sa scoata un sunet, parand nervos. Cand am ajuns intr-un cartier rezidential cu case una mai frumoasa ca alta, l-am indrumat sa parcheze in fata singurei case ce avea o gradina de flori in fata ei si l-am privit.

-Esti bine? l-am intrebat ingrijorata.

M-a privit grav si si-a pus o mana dupa capul meu, tragandu-mi fata spre a lui.

Am crezut ca vrea sa ma sarute asa ca mi-am lasat putin capul intr-o parte, asteptandu-l, dar el avea alte planuri. Ma privea fix cu ochii negrii de suparare.

-Vreau sa stiu totul despre tine, Katerine! sopti nervos si imi dadu drumul, dandu-se jos din masina si incercuind-o, deschizandu-mi mie portiera.

Eu inca eram socata de vocea lui si incercam sa imi domolesc bataile inimii. Lacrimile vroiau sa mi se reverse pe chip, dar nu le-am dat voie; de cand ma despartisem de Sean nimeni nu imi mai vorbise in acel mod si nimeni nu ma mai facuse sa ma simt atat de vulnerabila.

-Ar fi bine sa mergi acasa, Sebastian! l-am anuntat eu dandu-ma jos din masina. Uita de acest aranjament! Nu te vei insura cu mine, i-am spus incercand sa ma departez de trupul sau tensionat.

El se apropie de mine si incerca sa-mi ridice capul, dar eu l-am intors, lasand ochii in jos pentru ca erau plini de lacrimi.

-Priveste-ma, Katerine!

Nu l-am ascultat, dar am tresarit cand i-am auzit vocea dura.

-Katerine, isi inmuie el vocea. Uite-te la mine, te rog, ma implora el.