Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 7

Capitolul 7

"Cand aroganta ii iesea la suprafata nu ma puteam controla. Era o zeita ce avea nevoie sa fie adorata."

11 Iulie 2010

Cand au rasarit primele raze ale soarelui, m-am trezit deranjata de lumina. Oasele imi intepenisera si eram sigura ca voi capata o raceala de toata frumusetea daca nu reactionez in cursul acelei zile.

M-am ridicat de pe scaun si tremurand m-am dus la usa, descuind-o. Sebastian dormea pe marginea patului asa ca m-am grabit spre baie, luandu-mi in drum o bluza cu maneca lunga si o pereche de blugi si am incuiat usa.

Mi-am facut toaleta de dimineata, m-am schimbat si am iesit din baie, vazandu-l pe brunet dezmeticindu-se dupa ce a sunat alarma probabil. M-a privit somnoros apoi ochii i-au capatat o tenta nervoasa si s-a ridicat furtunos de pe pat. Am intins o mana spre el.

-Scuteste-ma si pregateste-te!

-Katerine! tuna vocea lui si am simtit cum capul imi vajaie.

-Daca mai scoti un sunet jur ca te spanzur! l-am amenintat inghitind in sec datorita stomacului ce mi se agita.

El ma privi o clipa apoi trecu vijelios pe langa mine, trantind usa de la baie in urma lui, provocand un alt cutremur in mintea mea.

-La dracu! am murmurat si mi-am impachetat bagajul, scotand banii de cazare si bautura si asteptandu-l pe brunet.

Cand a iesit din baie era ca nou, imbracat la costum dar nu l-am invrednicit nici macar cu o privire.

Baiatul care ne ajutase cu bagajele batu la usa. "Logodnicul" meu ma privi intrebator si deschise usa in timp ce eu inspectam camera sa nu fi uitat ceva. Baietii au asezat bagajele in carucior si am iesit din camera tacuta, in schimb brunetul era parca plin de viata, exact ca aseara, vorbind de zor cu cel ce ne cara bagajele.

Capul meu mai avea putin si exploda, iar stomacul nu contenea sa se opreasca din razvratit si totusi nu regretam ce facusem noaptea trecuta. De acum ma voi comporta mizerabil cu Sebastian doar ca sa ma lase in pace si cand se va satura in sfarsit, sa plece dracu unde vede cu ochii.

Am platit la receptie consumatia si camera si ne-am dus la masina. Cuminte si tacuta, m-am asezat pe locul din dreapta soferului band putina cafea simtind cum imi face mai bine. Am suspinat si mi-am rezemat tampla de geam privind in gol, simtindu-ma cu adevarat groaznic atat fizic dar si psihic; nu stiam ce sa fac sa scap de aceste frustrari ale trecutului ce imi deranjau prezentul si viitorul.

Sebastian s-a urcat in masina si a pornit motorul claxonand in semn de salut cand am parasit parcarea si eu am gemut subtil datorita zgomotului. El a dat drumul la muzica si eu am oprit-o imediat simtind ca vreau sa ma arunc pe geam din cauza durerii din cap.

-Asta meriti daca esti incapatanata, ma anunta conducand zambind.

Nu i-am raspuns, in schimb am inchis ochii suspinand si incercand sa dorm.

-La prima farmacie opresti, am marait.

-Ce vrei sa iei? m-a intrebat si am strans din dinti.

Omul asta era prost sau se prefacea?