Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 14

Capitolul 14

"Si acela a fost momentul in care am cedat si am devenit un om de nimic in ochii mei. Era pentru ultima data cand imi permiteam sa o dau in bara." 

   

22 iulie 2010

Dimineata aceea era groaznica. Ma trezisem greu, cu o durere groznica de cap si singura in patul imens ceea ce imi aduse o incruntare pe fata. Am tras cu ochiul la ceasul de pe noptiera care indica ora sase si cateva minute.

M-am dat jos din pat si am iesit pe hol, cu pisica miorlaind dupa mine. Tot apartamentul era cufundat in liniste, o liniste sinistra ce imi ridica parul pe ceafa. Incet, cu pasi tremuranzi am intrat in fiecare camera a apartamentului meu ca sa constat ca eram cu adevarat singura. Cu inima facuta ghem in piept m-am lasat sa alunc pe canapea si vazandu-mi telefonul pe masuta din fata mea, l-am apelat repede pe Sebastian, fara nici un raspuns insa.

Mi se facuse rau, stomacul meu agitandu-se grav. Incepusem sa tremur din toate incheieturile si sa respir din ce in ce mai greu. Kitty se suise pe canapea lingusindu-se pe langa mine, miorlaind. Inghitind in sec am sunat-o pe Renata in timp ce m-am ridicat, invartindu-ma prin sufragerie.

-Kate! se auzi vocea vocea ei somnoroasa in telefon.

-Koll e la tine?

Inima imi batea nebuneste in piept.

-Da, doarme. Vrei sa-l trezesc? ma intreba aproape trezindu-se si ea.

-Nu, am murmurat simtind cum ma ia cu lesinu. Vino la mine, Renata, cred ca voi lesina!

-Poftim? tipa ea in telefon, dar eu deja ma lasam inghitita de intunericul ce imi promitea atat de multe.

*

Incet incet imi reveneam in simtiri si ceata de pe ochi disparea. Imi simteam trupul greu si urechile inca imi tiuiau.

-Isi revine?

Vocea prietenei mele era ca un ciocan primit chiar in moalele capului.

O alta voce a murmurat ceva apoi am fost stropita cu apa si am deschis ochii intr-o clipa, respirand sovaitor. Mi-am inghitit nodul din gat cand privirea mi s-a limpezit in intregime si am putut vedea doua fete aplecate deasupra mea: Koll si Renata.

M-am ridicat imedia tin fund privind in camera cu groaza.

Goala!

-Kate, ce faci? ma intreba Renata in timp ce ma chinuiam sa ma ridic in picioare.

I-am aruncat o privire ironica si am reusit sa stau dreapta, cu rasuflarea taiata.

-Sebastian e aici, imi sopti Koll ca sa ma linisteasca. Face dus.

L-am privit incurcata nestiind ce sa spun. In momentul urmator intra Sebastian in camera incheindu-si nasturii camasii de la incheieturile mainilor. Parea gata sa plece undeva si degeaba mi-am scototcit prin minte deoarece nu imi dadeam seama unde.

-Te-ai trezit, ma invrednici el cu o privire indiferenta.

Koll si Renata au iesit subtili din apartament, lasandu-ma singura cu logodnicul meu.