Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 32

Capitolul 32

"Eram un las ca nu dadeam glas sentimentelor mele, dar speram ca sotia mea sa le simta in gesturi! O iubeam! Doamne, cat o mai iubeam!" 

15 Septembrie

-Esti incredibil, am soptit sarutandu-mi sotul.

-Buna dimineata si tie! murmura el asezandu-mi ceasca de cafea in fata.

S-a asezat si el pe un scaun si a inceput sa manance, privindu-ma intens.

-Ce e cu toate astea? am intrebat privind la clatitele pufoase cu nutella, la painea prajita, la ouale fierte, umplute cu pateu si la celelalte mancaruri. Sarbatorim ceva?

El imi ranji.

-Patronul de la centru va iesi la pensie in curand si nu are niciun fiu caruia sa ii lase toata afacerea cu masini si curse.

Mi-a ramas mancarea in gat, dar nu am schitat niciun gest, asteptand sa continue. El ma privi cu ochii mici.

-Vrea sa imi lase mie tot!

Am incetat sa respir pentru un moment.

-Nu vei fi arestat daca te ocupi tu de centru, nu? am dat glas temerii mele.

El a facut ochii mari.

-In niciun caz! Politia stie despre acele curse, Aleksandr a obtinut permisul pentru ele, doar ca nimeni nu stie. Cuvantul "ilegal" aduce castig.

-Aleksandr?

-Asa il cheama pe patron. Iubito, ce s-a intamplat? a venit langa mine. Te-ai albit toata!

-Aleksandr este un cumva un barbat inalt, bine facut, carunt si cu ochii negri?

Sebastian ridica o spranceana enervat.

-In mod sigur nu m-am uitat ce culoare au ochii lui, dar se pare ca tu ai facut-o!

"Si in mod sigur, tocmai m-a acuzat de ceva!" am gandit deranjata.

Am ridicat si eu o spranceana, obraznica.

-Da, am facut-o!

-Cand? ma intreba aproape salbatic.

Albastrul ochilor sai acum ardea si toata postura lui se incordase. Era nervos, era gelos si nu stia ce treaba aveam eu cu Aleksandr. Ei bine ma acuza fara sa stie ceva, asa ca ii voi face jocul.

-Intr-o zi!

-Asta mi-am dat si eu seama, imi spuse ironic.

-Sebastian inceteaza! m-am incruntat eu la el.

El se ridica in picioare, dominandu-ma cu statura lui.

-Nici o problema, voi inceta desi tu esti cea care a avut timp sa ii observe ochii! Uita ca am facut acest mic dejun pentru tine! Merg dupa Nathan!

Se rasuci pe calcaie si disparu din bucatarie. Injurand, m-am ridicat de pe scaun si am incercat sa il ajung din urma.

-Sebastian, opreste-te! am tipat in urma lui, prinzandu-l cu mana pe clanta.

S-a intors spre mine cu o privire ironica.

Brusc mi-am adus aminte de ziua de ieri si de discutia cu Aleksandr. L-am privit neajutorata si am oftat.

-Este si seful meu. El conduce AlphaIng & Co*.

Privirea i s-a imblanzit si i-am vazut regretul in ochi. Stia ca reactionase gresit.