Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 39

Capitolul 39

ATENTIE!

Acest capitol contine scene explicite si limbaj licentios!

"Ce era acest sentiment din pieptul meu? Implinire? Iubire?" 

24 Decembrie 2010

-Zambiti!

Am zambit in acelasi timp cu Sebastian si imediat s-a auzit click-ul caracteristic ce ne-a instiintat ca Nathan tocmai facuse poza.

-Daca faci urmatoarea poza fara sa comentezi, te platesc! ii spuse Sebastian ranjind.

-Da, tati! isi duse mana la frunte ca intr-un salut militaresc.

Asa ca, aprobat de fiul sau, Sebastian ma prinse cu o mana de ceafa si isi lipi buzele de ale mele, afundandu-si limba in gura mea. Am gemut surprinsa si am auzit sunetul ce ne amintea ca Nathan facea poze incontinuu. M-am prins cu bratele de umerii sotului meu si m-am tras brusc, privindu-l cu repros.

-Voi putea sa pup si eu fetele asa? ne intreba micul strengar cu un ranjet identic cu al tatalui sau.

-A fost vorba ca nu comentezi, ii taie elanul Sebastian.

Nathan se bosumfla, dar isi reveni imediat ce Lorenzo alerga in camera cu jucariile lui preferate in maini.

-Ne jucam cu astea! chitai el adorabil asezandu-se langa Nathan.

-Am si eu jucarii, spuse Nathan cu ochii licarind de incantare.

-Ma voi duce sa pregatesc masa, i-am soptit lui Sebastian la ureche si totusi el se ridica in acelasi timp cu mine de pe canapea.

-Lasa-ma sa te ajut, imi propuse cu ochii mocnind.

Am zambit si m-am indreptat spre bucataria ce se afla in spatele minibarului.

Ne aflam la cabana de doua zile, dorind sa petrecem Craciunul asa cum mi-am imaginat eu, in liniste, cu focul trosnind in semineu si cu zapada in geamuri. Impodobisem cu baietii bradul si toate camerele de fapt. Confectionasem acasa tot ce aveam nevoie pentru ca mica noastra cabana sa arate ca in visele cele mai frumoase. Nathan insistase sa il luam si pe cel mai bun prieten al sau cu care facea totul impreuna asa ca am vorbit cu parintii sai care au fost imediat de acord.

Sunetul usii inchise m-a scos din gandurile mele si m-am intors cu ochii mici spre Sebastian care imi ranjea cu mainile incrucisate in san.

-Nu te mai uita asa la mine, am gemut intorcandu-ma la ale mele, deschizand frigiderul si luand mancarea pe care o facusem acum doua zile special pentru noaptea de Craciun.

-Cum ma uit? ma intreba soptit la ureche si eu am inlemnit.

Cum ajunsese asa aproape fara sa scoata un sunet?

Si-a asezat mainile pe talia mea si mi-a sarutat portiunea de sub ureche.

-Nu ma pot concentra, am soptit. Baietii sunt alaturi!

-Jucandu-se. Iar eu pot sa ma joc cu tine aici, unde nu este prea multa lumina.

Am lasat mancarea pe masa de langa frigider si m-am intors in bratele sale ca sa fiu fata in fata cu el.