Dangerous Love I. Obsession

4. Electricitate

                      

                                      4. Electricitate 

 

   Katherine’s P.O.V

 

     Dimineata m-am trezit cu o durere groaznica de cap, ieri am avut o stare proasta toata ziua si asta se datora in mare parte unei anumite persoane care nu voia sub nicio forma sa imi iasa din minte.

 M-am ridicat greu din pat, intunericul difuz din camerea mea, produs de draperie, nu ma ajuta prea mult acum. Vederea imi era incetosata si abia ma puteam tine pe picioare.

 Am coborat la parter, inca in pijamale, tinandu-ma bine de balustrada scarii pentru a nu cadea jos.

- Neata, scumpo! Ma saluta tata, vesel. Te simti bine? Era asa evindent ca nu ma simt? Deveni ingrijorat, privindu-ma serios cu un bol de cereale in mana.

-Da, sunt doar… somnoroasa. Am mintit, fortatandu-mi un zambet. Nu aveam nevoie ca tata sa devina sceptic, mai bine mor decat sa ma intorc in clinica de dezintoxicare.

 M-am asezat langa el la masa, sorbind din cana mea de cafea si refuzand complet sa mananc din cerealele pe care mi le pusese. Doar sa le vad imi provoca greata, aveam pofta de altceva acum… deci dependenta mea s-a intors. Mai repede decat as fi crezut.

 Tata ma privi cateva secunde analizandu-ma atent, mi-am inabusit un cascat pentru a-i demonstra odata ca somnul era de vina pentru starea mea.

- Vrei sa te duc eu la scoala? Ma intreba cu un zambet in cele din urma, luandu-si ziarul de pe masa pentru a-l citi.

-Nu! O sa ma ia Zac si restul cu masina! Am vorbit greu, fortandu-ma din rasputeri sa tin ochi deschisi.

-Ah. Bine. As vrea sa ii cunosc si eu pe noii tai prieteni. Contiuna incercand sa fie prietenos.

-Sigur, daca ai fi mai mult pe acasa, i-ai cunoaste.

Brusc, deveni serios. Nu stiu ce se intampla cu tata dar lipsea din ce in ce mai mult de acasa, si ma indoiesc ca isi gasise un loc de munca. Orele lui de plecare si venire erau anapota. Seara trecutra venise la 7, nu aflase de chiulul meu, dar ar trebui sa ii multumeasca lui Zac pentru ca il scutise sa mai vina dupa mine.

  Mi-am reamintit ca prieteni mei trebuiau sa apara in orice secunda iar eu eram inca in pijamale.

Mi-am luat cana de cafea de pe masa sorbind din ea pana in camera mea. Apoi am facut un dus rece care speram sa ma ajute sa imi revin dar mi-a cauzat decat o senzatie de tremurat. Sa racesc imi mai lipsea.

Am cautat prin sertarul de jos al dulapului, sertarul in care inca imi tineam medicamentele pentru dependenta. Refuzand sa le mai iau crezand ca mi-am revenit nu fusese o idee prea buna. Am inghitit o pastila micuta si albastruie care nu stiu sigur pentru ce era mai exact, dar inainte luam cate trei pe zi si ma ajutau sa ma calmez si sa reduc nebunia halucinanta din mintea mea, deci,  trebuie sa fie bune la ceva.

Mi-am baut si restul cafelei in timp ce m-am machiat si mi-am indreptat parul, la fel ca intotdeauna. Mi-am tras pe mine o pereche de blugi negri taiati, un tricou gri si larg plus vesnica mea geaca neagra de piele. M-am incaltat cu o pereche de botine fara toc de un gri putin mai inchis decat tricoul si eram gata.