Dangerous Love I. Obsession

48. Prea Tarziu

                                         48. Prea Tarziu

   Padurea ma inghitea cu totul, dar era bine. Fiecare pas imi crestea bataile inimii din cauza epuizarii dar si a sperantei spre libertate. Alergam spre ratacire dar acum asta era un lucru bun pentru noi. Sa ne ratacim insemna sa fim in siguranta. Deocamdata.

- Kath, nu mai pot. Nu cred ca ne urmaresc, hai ne oprim putin, te rog! Gafai Keith ramanand usor in urma mea. Corpul imi intrase din nou in una din acele transe in care nu mai comunica cu judecata mea si acum era setat doar pe un singur lucru: sa fuga.

Sa fuga de moarte, de chin si de diavolii care aveau sa il tortureze pentru a-si satisface razbunarea murdara.

Nu voiam sub niciun chip sa las asta sa se intample asa ca am fugit si mai tare, urmarita si haituita de spaima, calcand vreascurile si frunzele umede  fara sa ma opresc atunci cand intalneam in calea mea alte animale ale padurii.  Lacrimile imi intepau ochii din cauza efortului si a durerii creata in fiecare muschi din corp dar nu ma opream.

- Kath! Strigatul lui Keith s-a auzit in urma mea si l-am pierdut cateva secunde pana cand si-a aduna ultima farma de putere sa ma prinda din urma si sa ma opreasca.

Corpul meu a avut parte de un electrosoc puternic atunci cand reflexele mi s-au oprit.

- Nu, Keith, trebuie sa fugim in continuare. Cu siguranta si-au dat seama deja de disparitia noastra si au plecat sa ne caute. Am gafait epuizata in bratele lui Keith si chiar daca picioarele mi-au cedat ramanad complet fara vlaga, inca voiam sa merg mai departe si m-as fi tarat pe pamant doar sa nu ma opresc. Simteam libertatea si nu voiam cu niciun chip sa ii dau drumul.

- Alergam de mai bine de o jumatate de ora. Kath, trebuie sa luam o pauza, te rog, ne-am departat destul de casa.

- Nu, au masini. O sa ne prinda repede din urma. M-am zbatut in bratele lui, prinzandu-l de mana si tragandu-l dupa mine.

- Kath! Ma smuci intorcandu-ma spre el.

- Uita-te in jur, de-abia avem noi loc sa alergam printre copaci, nu pot trece cu masina pe aici. O sa le fie greu sa ne dea de urma acum, putem pierde cateva minute sa ne tragem sufletul. Te rog!

Am privit in ochii epuizati ai lui Keith, respiratia ii iesea nebuneste printre buzele deschise, la fel si a mea. Pieptul ma durea si plamanii ma usturau din cauza aerului rece si al efortului. Mi-am rotit rapid privirea in jur verificand vorbele lui Keith si avea dreptate; copacii desi si crescuti anapota erau la distanta de un singur metru in unele parti. In fuga noastra ii ocoleam in permanenta si acum ne afundasem in desimea padurii, o masina nu putea trece pe aici dar trebuia sa existe un drum pe undeva insa nu il vedeam si puteam sa acord pauza de cateva minute pe care o implora Keith.

Am aprobat buimaca din cap si m-am lasat usor sa cad pe solul rece ce parea umed insa hainele mele imi erau si asa pline de sudoare iar efortul puternic imi scotea flacari prin piele. Mi-am rezemat trupul istovit de trunchiul unui copac si am tras de gulerul puloverului meu, dorindu-mi sa il scot de pe mine din cauza caldurii care imi clocotea prin piele odata cu transpiratia ce imi scalda tot trupul.

Mi-am lipit ceafa de scoarta rece si mi-am dat seama ca inca tineam arma in mana. Am respirat adanc si am asezat revolverul pe frunzele umede. El reprezenta o speranta imensa pentru noi. L-am luat din nou in mana si am verificat incarcatorul asa cum ma invatase Harry. Era plin. Am schitat un mic zambet sub respiratia abundenta si am invartit arma de cate ori pentru a ma obisnui cu manevrarea ei. Eram atat de speriata si disperata sa scap din acest iad incat acum intr-adevar nu imi mai era frica sa apas pe tragaci. Stiu ca slabiciunea pe care am avut-o cu Christina nu va fi valabila si pentru ceilalti.