Dangerous Love I. Obsession

20. Tatuajul

                                               

                                                   20. Tatuajul

               

 Am clipit de cateva ori, inca fascinata de bijuteria rapida si sangerie din fata mea inainte sa realizez ce a spus.

- Ce?! A mea?! Mi-am intors privirea nedumerita spre el.

- Da, a ta, a clarificat cu un zambet satisfacut pe fata, satisfactie provenita probabil din cauza reactiei mele.

- Ce… m-am incruntat privind din nou masina si desenul de pe aripa stanga care semana exact cu tatuajul meu. O nu!

- Harry, ai innebunit? Cum… de unde… Mainile au inceput sa-mi gesticuleze prin aer nestiind ce sa spun exact. Cum Dumnezeu sa imi dea mie o asemenea masina? Am incercat sa ma calmez si l-am privit cu atentie asigurandu-ma ca nu glumeste cu mine, lucru care era probabil adevarat.

- Ce? Nu pot sa-i ofer iubitei mele un cadou? A spus cu e expresie mai mult decat amuzata si eu inca luam in considerare ipoteza ca glumeste.

- O masina?! Am expirat complet depasita de situatie. Doamnem nu suntem impreuna nici de doua zile si deja imi da o masina. De unde Dumnezeu a avut bani pentru o asemenea masina? Cat castiga la cursele alea? Saritul peste trenuri pare mai rentabil decat am crezut.

A inceput sa rada strangandu-si mai tare bratele in jurul meu.

- Pai, unii baieti ofera flori, altii papitoaie de plus…

- Si demonii ofera masini, huh? L-am completat aruncandu-i o privire exasperata dar care totusi incerca sa se conformeze situatiei. A ras din nou.

- Exact! a spus cu alt zambet  smecher inainte sa-mi sarute nasul.

Acum ca m-am convins ca nu glumeste sunt chiar mai naucita decat inainte.

- Harry, nu pot sa accept asta, am spus ridicand mana spre masina.

Expresia i s-a schimbat brusc.

- De ce? Pot simti seriozitatea din vocea lui. Se pare ca demonilor nu le place cand  le sunt refuzate cadourile.

- De ce?! am repetat accentuand faptul ca raspunsul ar trebui sa fie evident. Harry, e o masina. Pentru numele lui Dumnezeu suntem oficial impreuna de noaptea trecuta si tu  deja imi dai o masina. Eram complet disperata, sau mai bine zis, speriata si iar gesticulam cu mainile prin aer.

Si-a muscat buza inferioara si mi-am dat seama ca se abtine sa nu rada.

- Mhm! A spus simplu  cu buzele tuguiate din cauza zambetului ascuns. Doar atat? Asta e tot ce poate sa spuna. Acum chiar imi pierd mintile.

- Si ce ar trebui sa fac cu ea? L-am intrebat punandu-mi mainile in san.

- Pai, nu stiu, ce faci de obicei cu o masina? Speli, a nu stai ca asta face masina de spalat. Toci carne, aoleu, aia e masina de tocat. Felul in care se uita in tavan si se freca ganditor pe barbie ca un profesor de universitate ma scoatea din minti.

- Harry… l-am mustrat incruntandu-ma la el.

Nu am chef de glumele lui acum.

A inceput sa rada.

- Ce poti sa faci cu ea, Katherine, pentru numele lui Dumnezeu? S-o conduci, nu ti-am dat-o s-o asezi ca bibelou in sufragerie.

Nu ca ar si avea loc, am adaugat in mintea mea.