Dangerous Love I. Obsession

47. Yrrah

                                           

                                                     47. Yrrah

 - Kath… Katherine, trezeste-te, te rog!

M-am simtit zgaltaita si o voce speriata ma trezea din inconstienta, aducandu-ma usor la lumina si odata cu asta ingropandu-ma in adevaratul intuneric al realtiatii, mult mai crunt si dur decat cel al inconstientei.

Am tusit usor inainte sa deschid ochii si mi-am dres gatul uscat si usturator. Imi simteam narile arzand ca si cum as fi inhalat gaz toxic. Tot capul imi vajaia.

- Kath, te simti bine? Vocea speriata de baiat m-a facut sa deschid ochii complet si sa ma trezesc la realitate. Realitate in care stiam deja ce ma asteapta si puteam foarte usor sa o compar cu intrarea in iad.

Mi-am masat fruntea si m-am ridicat in sezut.

- Keith, am soptit cu gatul taiat si privirea lui de-a dreptul speriata m-a facut sa il trag in bratele mele.

- Keith, esti bine? Ti-au facut ceva? L-am intrebat repede atingandu-i fata speriata, aducandu-mi aminte de momentul in care am lesinat cand el era imobilizat de… Doamne, nu pot sa cred ca toate astea sunt reale. Nu aveam timp sa ma gandesc la adevarata problema, la faptul ca fusesem rapita si minutele mele erau numarate pentru ca toate gandurile mele erau blocate si traumatizate de imaginea fratelui geaman al lui Harry. Fratele geaman “mort”.

- Sunt bine, m-au adormit si pe mine cu chestia aia ca pe tine. Kath, ce naiba se intampla? De ce se comporta Harry asa? Ma intreba Keith disperat. Pentru el toate astea erau probabil mai bulversante decat pentru mine. Mi-am masat fruntea cu varful degetelor si am respirat adanc.

- Acela nu e Harry, Keith. E fratele lui geaman.

Ochii lui Keith se marira si expresia lui ma acuza ca sunt nebuna. Oricum, nu va mai dura mult pana voi innebuni.

- Ce?! Kath, despre ce naiba vorbesti? Harry nu are niciun frate geaman.

Am oftat.

- Ba da, Keith. E o poveste lunga pe care Harry nu a spus-o multor persoane, dar el credea ca Yrrah e mort.

Keith isi scutura capul naucit.

- Yrrah… OK si atunci ce vrea de la noi? Intreba repede si mi-am muscat buza nestiind ce sa ii explic mai intai. Erau atatea de explicat.

- Nu stiu ce vrea el cu exactitate dar stiu ce vrea celalalt.

- Care celalalt?

- Drake. Cel care m-a tras pe mine din masina, am explicat cand Keith s-a incruntat nerecunoscand numele. Ridica sprancenele asteptand detalii.

- Drake e dusmanul lui Harry si cauta razbunare pentru o intamplare din trecut. Razbunare care se pare ca o poate obtine doar prin mine.

Keith isi musca buza speriat si isi baga mainile in par, lasandu-si capul in jos.

- La dracu’, la dracu’, la dracu’! Rosti repede speriat si mi-am muscat buza simtind cum incep din nou sa plang. L-am tras langa mine si l-am strans in brate ca pe un fratior mai mic si speriat.

- Imi pare rau, Keith. E doar vina mea ca esti si tu aici, nu trebuia sa insinst sa vii noi. Doar pe mine ma voiau. Am suspinat masandu-i ceafa si s-a ridicat repede spre mine, tragandu-si nasul si abtinandu-se sa planga.