Dangerous Love I. Obsession

40. Victime Colaterale

                                           40. Victime Colaterale

Am iesit din biroul lui Carter cu inima inca stransa in piept si cu balta de sange patandu-mi privirea. Dar intr-un fel, ma simteam bine. Nu era chiar asa de greu precum am crezut, sau era motivul pentru care o facusem. Indiferent de ce va trebui sa fac, Harry va fi intotdeauna mai important de orice. Plus de asta, intotdeauna am avut o fascinatia sadica pentru arme, nu am mai tras de mult cu una dar imi dau seama ca imi place al naibi de mult sa fac asta. Chiar daca e mai bine sa tragi intr-o doza de cola decat intr-o fiinta vie.

- Iubito, unde ai fost? Ma intampina Harry jos, uitandu-se sceptic la mine.

- I-am aratat colectia de trofee. E mai interesata de ele decat tine. Ma salva Carter trecand pe langa noi si am respirat usurata.  Aveam deja juramantul lui ca ma duce in Italia si ma va ajuta sa scap de Harry. Si stiam ca se va tine de cuvant. Inca era uimit de ce ii lasasem pe birou si probabil curios unde va ajunge curajul meu. Si eu eram la fel de curioasa ca el.

Harry ma privi confuz si uimit.

M-am strambat clatinand din cap in semn ca nu imi plac deloc mortaciunile impaiate pe care el le considera obiect de arta.

Harry incepu sa rada si ma prinse de mana, tragandu-ma spre iesirea din casa. Totul parea sa se intoarca la normal in relatia noastra, cu exceptia catorva amanunte si un cu totul alt nivel la care urma sa trecem, mai ales eu.

Nu fusesem in viata mea mai hotarata de un lucru, dar voiam sa ii demonstrez lui Harry ca nu sunt atat de slaba cum ma crede el acum. Cum m-am crezut si eu pana acum.

Nu eram inca sigura care era planul, dar ma lasam pe mana lui Carter.

- Care e treaba cu vaporul, mai exact? L-am intrebat pe Harry in timp ce coboram spre ceilalti. V si Jay isi verificau armele iar Ken era cu nasul in telefon. Ty, era intins pe capota Hummer-ului, cu laptopul in poala si o concentrare de 100%. Am impresia ca rolul lui in actiunea asta era cu totul altul decat al celorlalti. Mai erau cateva persoane pe care le cunosteam de pe pista, si cativa pe care nu ii stiam. Aproximativ 12 persoane.

- Ne duce acolo masinile si armele pe care le vom folosi la atac. Si totodata o sa aduca si transportul in tara.

- Nu aduceti armele cu avionul? Am intrebat sceptica. Pentru o banda de mafioti trebuia sa fie un dezavantaj sa locuiasca intr-o tara inconjurata de apa, dar si un avantaj in acelasi timp, isi spalau urmele mult mai usor.

- Nu! E o incarcatura mare si oricum, e mai usor sa le ascundem pe apa.

Am aprobat din cap.

- Si voi de ce nu plecati cu vaporul?

- Avionul e mai rapid! Imi explica simplu si asta trebuia sa fie evident.

Il observam pe Harry stresat, stia ca trebuie sa plece cat de curand si sa ma lase aici. Eu eram linistita si singura mea problema era cum o sa ma bage Carter in avion fara sa ma vada Harry. Eram mai mult decat hotarata sa fac asta, indiferent de ce voi vedea acolo. Adevaratul Demon.

Harry ma prinse de mana si ma trase in bratele lui.

- Vrei sa te duc acasa? Ma intreba si m-am speriat o secunda.

Am clatinat din cap, gandeste repede Katherine.

- Te superi daca mai raman aici? Mi-ar place sa mai exersez in sala de box sau sa fac o baie in piscina aia. Am zambit indicand spre paradisul de sub noi.