*Lupta cu mine* #PAUZA#

CAPITOLUL 1

23 august 2010

***perspectiva Evelynei***

"Incetineste. Am trecut deja de varsta ta ,copila. Nu mai am aceeasi energie." tipa Lizza dupa mine ,urmarindu-ma pe holul lung si luminat de candelabre ,incepand sa rad de vorbele ei.

"Esti vampir ,doica! Pentru numele lui Lucifer!" strig amuzata,apoi ma urc pe balustrada scarii ,incepand sa alunec pana jos in sala mare ,tipand si dand in maini ca o apucata.

"Totusi ,sunt mai batrana ca tine ,copila." ma intampina doica mea la capatul scarilor ,zambindu-i dragastos.

"Vezi? Ai ajuns inaintea mea." o incurajez ,incercand sa uite secolele ei din urma.

"Asta pentru ca tu te prosteai. Hai sa mergem. Cu totii ne asteapta la masa." spune dupa ce ma saruta parinteste pe frunte ,apoi o ia in fata mea cu mine pe urmele ei.

"Pff...pregateste-te pentru inca o cina plictisitoare cu aceeasi discutie." pufnesc plictisita ,dandu-mi ochii peste cap in timp ce doica ma privea amuzata.

"Iar ai intarziat ,Evelyne." ma mustra mama imediat ce imi fac aparitia in sala de mese,toti ochii fiind pe mine.

"Nu-i vina mea ca sunt obosita dupa atatea ore inutile de auto-control." spun ,apoi ma asez in scaunul din dreapta matusii Rox ,chiar in fata tatei ,ca sa-l pot vedea privindu-ma pe sub gene.

"Scumpo,stii foarte bine ca aceste ore nu sunt inutile." ii aud vocea tatei dupa cateva secunde de liniste.

Imi asez in farfurie ceea ce pare a fi un cotlet de purcel si imi trag un pahar plin cu apa chiar langa mine.

"Trebuie sa inveti sa te controlezi. Sa-ti controlezi...darul." imi spune mama ,incercand sa mi  se adreseze prin cuvinte ce par a fi pentru ea ,drăguțe, sorbind apoi din paharul cu sânge preparat de Aby.

"Vrei sa spui un blestem." soptesc ,apoi imi bag o bucatica de carne in gura ,incepand sa mestec usor.

"Hei...cum poti spune asta? Nu e un blestem! Esti foarte puternica ,mai puternica ca noi toti!" ma incurajaza Roxi ,batandu-ma pe umar.

"Atunci...lasati-ma sa ies din castel! Sa pot sa cutreer lumea asa cum am vrut! Stiti foarte bine ca incoronarea nu ma intereseaza! Nu sunt facuta pentru asta!" spun lasandu-mi furculita jos si uitandu-ma la parintii mei rugatoare.

M-am saturat sa fiu inchisa in acest castel. Sa nu pot vedea lumea ,peisajele si tot ceea ce e frumos afara. De aproape doua secole sa stiu doar drumul de la campul unde ma antrenez si inapoi la castel. Si credeti-ma nu ai avea cum sa-l uiti ,doar e in spatele castelului. Ies pe o usa. Ma enerveaza ca sunt asa protectori cu mine si ii inteleg ,dar exagereaza.

"Scumpo..." incepe mama ,dar o intrerup rapid.

"Stiu. O sa zici acelasi lucru. Ca nu ma pot controla! Dar mama ,de aproape doua secole ma tot antrenez! Pot sa o fac! Imi pot controla furia ,puterea si setea de sange!" spun ridicandu-ma de la masa ,vazandu-i pe toti cum ma privesc fara reactie. 

In fiecare seara de aproape 50 de ani se intampla asta. Acelasi discurs si aceleasi respingeri -Nu! Nu te poti controla.Nu iesi din castel- vocea tatei imi rasuna ca un ecou in minte ,facandu-ma sa-mi inchid ochii.

"Te poti controla zici, nu?" vocea calma a tatei ma ia prin surprindere ,dat fiind faptul ca asteptam sa tipe la mine ,facandu-ma sa-mi intorc privirea curioasa,dar plina de speranta  catre el.

"Da! Ma pot controla! Am invatat sa-mi controlez simturile cand vine vorba de sange!" imi exprim punctul de vedere ,vazand-o cu coada ochiului pe mama privindu-l pe tata curios de ceea ce face.

"Demonstreaza-mi ca te poti controla!"

Iar in secuna urmatoare ,paharul din fata lui plin cu sange era pe fata si in intregime din hainlele mele ,simtind cum se scurge pe pielea mea deja incinsa. Simteam cursul picaturilor pe piele de parca m-ar ardea ,inima batandu-mi nebuneste in piept ,iar simturile mele ascutite luand-o razna. Incercam sa-mi tin respiratia sub control ,strangandu-mi pumnii pe langa corp si inchizandu-mi ochii stransi.

"Deschide-ti ochii,Evelyne!" ma indeamna tata ,iar cu un ultim oftat ii deschid ,intalnindu-mi reflexia intr-o tava de argint ,vazandu-mi chipul plin de sange ,iar ochii albastrii stralucind puternic ca doua lasare."Nu te poti controla!" imi spune ,apoi imi ia tava din fata pentru a ma privi.

"Dar o fac! Ma controlez! Nu am sarit pe masa lingand si ultima picatura de sange!Nu v-am atacat si nici Aby nu a trebuit sa foloseasca magia!" protestez cu respiratia alerta.

"Dar ochii tai spun altceva!Spun ca nu te poti controla si ca vei ranii pe toti din jurul tau. La fel și celelalte simțuri ți s-au amplificat. "ma contrazice ,eu inghitind in sec.

"Asculta-l pe tatal tau ,Evelyn. Are dreptate!" pentru prima data pe aceasta seara verisorul meu Jason imi vorbeste ,strangand din dinti furioasa.

"Tu sa taci ,ok? Tu ai avut dreptul de a fii liber ,de a vedea lumea , de...."

"Asta e si ideea ,Evelyne! Libertatea cum ii spui tu e plina cu lume...lume care au venele pline cu sangele la care tu poftesti!" imi tipa mama ,intrerupandu-ma vazandu-i ochii cum i se preschimba in culoarea rosie ,nervoasă.

"Dar...dar pot sa o fac..." spun soptit ,lasand o lacrima sa-mi cada pe obrazul murdar de sangele prea periculos pentru mine.

Otrava care ma atrage in mrejele ei si face ce vrea din mine. Stiu ca trebuie sa ma impotrivesc ei...dar e greu.

"Sigur ca poti sa o faci ,scumpo!" spune mama pe un ton mai  bland ,ochii ei revenind la culoarea de un verde pur,apropiindu-se de mine si stergandu-mi mica lacrima.

"Dar nu acum." continua tata,privindu-ma incruntat.

"Dar atunci cand? Cand toate celelalte creaturi isi vor da seama ca nu sunt moarta si vor veni dupa mine? Voi fi moarta ,iar eu nici macar nu am vazut o alta persoana inafara de voi cei din castel!" tip departand-o pe mama de mine si uitandu-ma la toti cu furie.

"Evelyne..." se apropie Lukas ,dar il resping ,fugind in partea cealalta a mesei.

"Nu!  M-am saturat. Lasati-ma sa fac si eu ceva singura fara a mai fi cineva in spatele meu. Lasati-ma sa gresesc ca sa pot sa ma corectez!"

"Dar ai greit de atatea ori si tot nu ai invatat sa te controlezi!" tipa tatal meu furios facandu-ma sa pufnesc nervoasa.

"Poate asa e viata ,nu? Cu totii gresim. Chiar si tu ,regele perfect, ai facut-o candva!" tip la el ,vazandu-se cum se incordeaza stiind ca e pe punctul de a exploda ,asa ca ma fac nevazuta ,intrand in camera si trantind usa cu putere in urma mea ,ca mai apoi sa izbucnesc in lacrimi amare.

"E incapatanata la fel ca tine" il aud pe tata spunandu-i mamei ca mai apoi sa nu ma mai intereseze ceea ce vorbesc.

Imi urasc asa de mult viata!