CAPITOLUL 3

3.3K 221 22
                                    

Dimineata ma trezesc cu o durere de cap care se datoreaza faptului ca am plans pana tarziu ,gandindu-ma doar la ideea de a fi o fata normala. Si am ajuns la concluzia ca imi era mai bine daca eram o muritoare fara ajutor. Acum nu eram inchisa de catre parintii mei in castelul ce ar fi trebuit sa-mi fie casa ,o casa primitoare si dulce. Pentru mine acest castel a fost ca o teminta. O temnita din care nu am putut iesi decat atunci cand voiam sa ma plimb in gradina si in spatele castelului ,atunci cand aveam orele de antrenament. Daca eram o fata normala ,acum as fi fost poate intr-o scoala normala ca multi elevi ,nu singura intr-o camera ascultand-o pe Aby cand imi preda toate materiile de care zice ca voi avea nevoie candva. Eram poate in oras cu prietenele vorbind si spunandu-ne ce am mai facut ,nu in camera vorbind cu pisica mea , Hope. Sau poate as fi avut un prieten ,nu pe varul meu tembel care imi face in ciuda cu referire la faptul ca el aproape a vizitat intreg globul chiar daca e mai mic decat mine. Daca nu as fi fost o printesa afurisita care nu isi poate controla furia ,poate as fi avut o viata normala ,dar eram fericita.

"Eve! Trebuie sa te ridici si sa te schimbi. Ai antrenament intr-o ora." ma anunta Hope ,urcandu-se pe pieptul meu si uitandu-se adanc in ochii mei pierduti in lacrimi si vise neimplinite.

"Imediat." soptesc ,stergandu-ma in coltul ochilor si ridicandu-ma rapid din pat ,uitandu-ma pe geam ,vazand picaturile mici care piacu din cer ,parca si vremii fiindu-i mila de viata mea si plangand odata cu mine.

Ma grabesc ,ajungand in baie ,dandu-mi rochia de noapte jos ,apoi intru in dus , lasand apa calda sa mi se prelinga pe corp. As vrea ca si raul facut pana acum sa se curete ,exact cum se curata mizeria de pe noi cand face contact cu apa curata  ,dar fara folos. O sa ne ingreuneze existena mult si bine ,pana cand nu vom mai putea lupta si vom ceda ,scurtandu-ne din zile. Zile ce la mine nu se sfarsesc.Zile in care sunt inchisa si blestemata la o viata mizerabila. Si acum o sa ziceti , de ce mizerabila ,cand tu esti o printesa?O printesa puternica si nemuritoare? Pai va zic scurt. Da sunt printesa ,dar doar coroana care o tin aruncata sub pat ma face printesa , iar puterea si neumurirea vin la pachet cu intunericul. O putere sadica si rece , o forma de intuneric in care cad fara sa vreau ,care ma controleaza si face ce vrea din mine ,iar cand sunt lucida ,nu ma simt vinovata de ceea ce am facut. O viata asa? Mai bine mor... Un gand sadic si intunecat imi trece prin cap ,facandu-ma sa-mi deschid ochii ce ii tinusem pana acum inchisi ,iesind de sub apa si infasurand un prosop mare in jurul meu.
Ies din baie pana in camera unde eram asteptata de Hope ,care tragea din dulap o rochie neagra ce aveam sa o port la antrenament ,cu dificulate catre pat.

"Ti-am ales eu hainele pentru ca esti in intarziere ,iar vrajitoarelor nu le place sa intarzii." imi explica ,eu aproband-o dupa ca-mi luasem lenjeria neagra pe mine.

Ma privesc in oglinda ,ochii mei cazand pe unele cicatrici care nu se mai vindecasera din cauza luptelor cu creaturile ce mi se adusesera de vrajitoare ca sa ma invete sa lupt si sa-mi controlez puterile.Apoi pe parul meu lung si negru ca pana corbului ,ca intr-un final sa-mi privesc culoarea albastra si rece ca gheata a ochilor mei ,care te puteau face sa te simti inferior doar cu o privire dura. Plimbandu-mi privirea prin diferite parti ale corpului ,ochii  imi raman pe o singura cicatrice.Una ce o am inca de la nastere. Pe soldul drept aproape de partea de jos a abdomenului ,aveam un semn de marimea unei pumn de culoare crem inchis,  in forma de o inima crapata. Imi mangaiam cu doua degete semnul ,amintindu-mi vorbele mamei cand mi-a povestit ce are sa insemne acesta.

"Evelyne?" vocea pisicii mele ma face sa tresar si sa ma intorc,privind in jos la picioarele mele ,in ochii plini de ingrijorare ai ei. "Esti bine? Te vad trista. Stii ,daca e vorba de aseara ,sa sti ca o sa se rezolve candva ,ai sa vezi. Vei fi libera" imi spune ,coborandu-ma si mangaind-o pe cap.

"Stiu. Voi fi libera. Pentru totdeauna. Te iubesc ,Hope. Sa nu uiti asta!" soptesc ,pupand-o pe varful nasului ,aceasta tresarind.

"Evelyne...de ce spui asta? Ce ai de gand sa faci?" ma intraba panicata ,eu zambindu-i stramb.

"Stai linistita ,nimeni nu va fi ranit." spun ,ridicandu-ma si pasind catre pat ,pentru a-mi imbraca rochia.

"Dar tu? Tu vei fi ranita?" vocea ingrijorata a ei ,ma face sa-mi inchid ochii pentru cateva secunde pentru a ma gandii la un raspuns cat mai bun sa o linistesc."Raspunde-mi Evelyne! Tu vei fi ranita?" ma preseaza ,asezandu-se in fata mea si privindu-ma direct in ochi.

"Mai ranita de  cum sunt acum ,Hope ,nu voi fi niciodata." spun ,dupa ma aplec pentru a o mai pupa o data pe nas si cu o ultima privire ,ma intorc fara a mai privii in urma ,parasind camera si coborand scarile uriase , salutand orice persoana care imi apare in cale.

Atunci cand ajung in sala mare ,privesc catre holul care stiu ca ma conduce catre locul antrenmentului ,dar o iau in partea opusa ,stiind ca deja am intarziat asa ca sa fiu certata pe drept. Cand ies pe usile mari ale castelului ,inspir aerul rece de ploaie ,ascultand picaturile cum se lovesc de pamantul solid ,sau de frunzele plapande ale copacilor din gradina enorma. Pasesc afara in ploaie ,simtindu-mi pielea incinsa facand contact cu stropii reci ,firele de par  deja ude de la baie ,lipindu-se de spatele si fata mea. Paseam pe iarba uda si rece facand zgomote ,dar nu ma opream din a privii peisajele. Incercam sa-mi imaginez cum aratau toate astea din spusele familiei inainte sa se ridice acel blestem.

Tot ce era negru si aras ,totul fiind inspaimantator ,acum era colorat si plin de prospetime. Copacii erau infloriti ,iarba era verde si tunsa exact cum trebuia de catre ingrijitori,iar florile ,preferate de mama erau ingrijite cu iubire ori de ea ,ori de gradinar. 

"Nu aveai antrenament in clipa asta?" vocea varului meu Jason ,ma face sa tresar din cauza ca nu-l auzisem venind pentru ca eram concentrata privind si memorand orice coltisor al gradinii mamei "Vrajitoarele vor fi foarte suparate." continua pe un ton glumet ce ma face sa-mi dau ochii peste cap exasperata.

"Dar tu nu trebuia sa fii printr-o tara straina si descoperind alte porcarii care te pasioneaza?" intreb rautacioasa ,vazandu-l zambind.

Parul lui blond spalacit era ud si lasat pe o parte ,aratand ca un catelus fara adapost ,mai ca ma bufnea rasul la cum arata. Hainele ii erau la fel de ude ,atarnand intr-un fel haios pe el ,iar in ochii lui caprui se putea citi cu usurinta faptul ca nu adora sa stea in ploaie.

"Oh ba da. Trebuia sa plec intr-o tara numita Franta ,parca. Dar intai voiam sa-mi iau ramas bun. Nu stiu cand ma intorc si trebuia sa vorbesc cu tine inainte de plecare." raspunde zambind ,stiind ca-si bate joc de mine.

"Bine ai facut. Dar sunt sigura ca te vei intoarce rapid. Vreau sa-mi aduci ceva." spun privindu-l direct in ochi ,zambetul acestuia disparand treptat cand imi analizeaza cuvintele. " Vreau sa aduci o ramurica de salcie." continui ,apoi imi indrept privirea catre numerosii trandafiri colorati.

"Eve? Ce se intampla cu tine? De ce vorbesti de parca nu ne-am mai vedea. Voi veni inapoi ,mereu vin. Stii asta. Nu pot sta departe de tot ce e aici,nu pot sta departe de tine ,micuto!" spune ,incercand  sa ma imbratiseze ,dar ma indepartez oftand.

"Doar adu ce ti-am spus ,Jason. De restu ma ocup eu. Sa te distrezi si eu ma voi distra ,voi fi fericita. Acum trebuie sa plec ,Aby si celelalte vrajitoare ma vor omori." incerc sa glumesc si sa-l fac sa nu se mai gandeasca la discutia noastra.

"De parca ar putea ,Kali*!" zambeste din nou ,facandu-ma sa-mi dau ochii peste cap.

"Nu-mi mai zice asa." spun,apoi ma departez de el ,luand-o inapoi catre castel si ocolindu-l pentru a ajunge pe terenul unde ma antrenez zilnic.

Ploaia se oprise ,cateva raze de soare ies din norii desi si lumineaza campia arsa si lunga ,unde ma asteptau patru vrajitoare suparate.

Oh...am dat de dracu!




***

Kali = persoana care are legatura cu moartea , o zeita a mortii care fura suflete.

*Lupta cu mine* #PAUZA#Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum