*Lupta cu mine* #PAUZA#

Capitolul 27

"Bun dragilor. Ca tema pentru maine aveti de facut un un eseu despre "Războiul Civil American" din 1861."ne spune profesoara,luând un dosar în mana si uitandu-se pe sub ochelarii cu lentila groasă la fiecare in parte.

Am auzit de războiul ăsta. Dacă nu gresesc,Jason a fost unul dintre soldați. Imi plăceau războaiele,varul meu aducea cel mai bun sânge la castel si imi dădea fara ca părinții sau vrăjitoarele sa stie. Odată am vrut să fug cu el,dar nu am reusit. Eram atât de nervoasă încât am atacat jumătate din gărzile castelului până ce Zarina si Caterina mi-au făcut o vraja in care am dormit in jur de o lună,apoi când m-am trezit eram atat de slăbită încât abia ma mai țineam pe picioare. Am fost supusă unor antrenamente drastice atunci. Dar au fost un fleac pe lângă ce am pățit când am comis masacrul din sat.  De atunci am căpătat majoritatea cicatricelor de pe corp. Tipam si plângeam de durere când demonii imi tăiau carnea cu ghearele lor otrăvite. Kali era mult prea slăbită in acea perioada ca sa ma poată ajuta. Muream,apoi reveneam la viata cu ultimele puteri ale spiritului si tot asa in decursul a doi ani. Dar de fiecare dată când mă trezeam,mami era lângă mine sa-mi curețe rănile si plângea odată cu mine. Își cerea scuze si se invinuia pentru tot ce mi se intampla. Si tatăl meu era acolo. Intr-un colt de camera,de unde ma privea cu ochii lui reci si as fi zis ca nu i-a pasat niciodată de mine si de ce mi se intampla până intr-o zi cand a pus capăt antrenamentelor mortale ale vrajitoarelor. Si acum imi aduc aminte acea zi. Cred ca daca tatăl meu nu făcea nimic sa oprească totul nu cred ca spiritul care ma posedă,Kali, ar mai fi rezistat în corpul meu si m-ar fi lăsat să mor definitiv. Ma luptam cu o creatură pocita,dar puternică. Ghearele lui se infigeau de atatea ori in pielea mea încât am crezut ca o sa ma desfigureze. Vrăjitoarele tipau sa lupt ,sa contraatac,o auzeam si pe mami cum tipa sa se oprească si pe restul familiei mele cum urlau la vrăjitoare sa faca ceva. Zarina,Caterina si Kola au fost trimise de vrăjitoarele din sabatul Quick pentru a ma ajuta. Dar cu tehnici dure si nemiloase. Sabat care acum vrea sa ma ajute sa scap de Luna Sangerie care se tot apropie. Am picat in genunchi plină de răni si cu lacrimi amare pe fata. Auzeam vocea lui Kali care imi spunea ca nu mai rezista si ca ma va părăsi. Imi era asa de frica. Urma să mor definitiv. Cu privirea in pământ,am scapat printre buzele crăpate,umflate de la lovituri si pline de de sânge ca restul corpului meu primele mele cuvinte in care am cedat învinsă:  Te rog,fă să se oprească durerea. Am șoptit cu durere,înghițind cu greu in sec si așteptând cu capul plecat ,umilită, ca acea creatură sa-mi ia si ultima fărâmă de vlaga din corp. Dar nu s-a întâmplat. S-a auzit un urlet puternic,apoi o cazatura,văzând printre lacrimi o gheara a creaturii întinsă in fata mea,nemișcată. Cu frica ,gandindu-ma ca alt demon mai puternic ia luat locul,am ridicat  privirea din pământ,iar prin panza de lacrimi cu dificultate si spre uimirea mea,mi-am văzut tatăl stand in fata mea,ținând în palma inima neagră a creaturii. Am suspinat usor,inca stand in genunchi din cauza oaselor rupte,privindu-mi părintele în ochii săi. Tati... Am șoptit pe un glas stins,atunci am văzut cum ochii lui devin umezi,înainte ca ai mei sa se închidă treptat si sa cad intr-un loc negru si rece. Cand m-am trezit eram in camera mea schimbată si cu rănile vindecate,dar care au rămas noi cicatrici la colecție. Am simtit gust de sânge în gura,dar asta nu m-a surprins la fel de tare cum m-a surprins faptul că tatăl meu era lângă mine,tinandu-mi o mână intra lui. Ochii noștri s-au întâlnit,ai lui fiind roșii,plansi.  Mana liberă i-a urcat până la obrazul meu,mangaindu-l fin,apoi a retras-o de parca m-ar fi rănit acea atingere. Iarta-ma,Evelyne. Iarta-ma ca nu am fost tatăl pe care l-ai vrut si pe care îl maritai. Mi-a șoptit cu vocea stinsă. Am simtit durere in glasul lui,durere ce mi-a strâns stomacul ghem. L-am privit fara sa schițez vreun gest. E numai vina mea. Din vina mea treci prin asta. De la început a fost doar vina mea. Faptul că nu am avut grija de mama ta la timp te-a pus si pe tine in pericol chiar dacă tu nici macar nu vazusesi lumea asta. Te-am văzut de nenumărate ori cum esti rănită,distrusă,aproape de fiecare dată credeam ca imi vei fi smulsă din bratele mele,dar nu am facut nimic ca sa te protejez. Promit sa nu mai fiu cu nimic deacord la ceva ce te-ar putea răni grav. Imi pare asa de rau,scumpa mea. Iarta-ma..te rog.. plângea acum cu capul pe pieptul meu,câteva lacrimi scuragandu-mi-se si din ai mei. Cu coada ochiului am vazut-o si pe mama stand la usa cu mana pe gura sa-si inabusasca suspinele.  Am ridicat mana cu dificultate,punand-o usor pe capul tatălui meu care se oprise din plâns la contactul mâinii mele reci cu pielea capului sau. Am masat usor,ridicandu-mi privirea către tavan si rămânând asa pentru câteva ore bune. Eu si tata,acesta suspinand usor la pieptul meu,iar eu cu mana in acelasi loc,nescotand nicio vorba. Din acea zi,antrenamentele care ma aducea in pragul morții au fost interzise de către tata. Vrăjitoarele au inteles ca eu as fi putut muri din cauza lor. Au fost trimise sa ma ajute nu sa ma omoare. Si așa,chiar dacă mai făceam prostii eram pedepsită cu lucruri rele,dar nu care ma aduceau la chinuri grele sau noi cicatrici adânci.