*Lupta cu mine* #PAUZA#

CAPITOLUL 5

"Liniste...se trezeste!"

Aud ca prin ecou cateva voci pe care nu le pot descifra. Sunt inconjurata,simt asta.

"Evelyne? Ma auzi scumpo?"

Vocea subtire,dar plina de ingrijorare a mamei nu face altceva decat sa-mi amplifice durerea de cap. Incerc sa-mi ridic o mana,dar esuez cand o durere cumplita isi face aparitia in piept ,facandu-ma sa scot un geamat infundat.

"Usor. Nu te forta."

Incerc sa-mi deschid ochii ,strambandu-ma din cauza luminii ce ma face sa-i inchid inapoi pentru cateva secunde. Clipesc rapid pana ce persoanele din jurul meu incep sa fie din ce in ce mai clare pana le disting pe fiecare. Prima data dau de ochii negri de suparare ai tatei ,ce ma fac sa-mi plec privirea jenata.

"Oh ,scumpo! M-ai speriat asa de tare!" doua brate firave ma aduc la un piept calduros ,in timp ce buzele mamei ma saruta pe crestet.

"Sunt bine." soptesc incercand sa o linistesc.

"Acum esti bine! Ce a fost in mintea ta ,Evelyne? Nimic! Nimic nu a fost daca ti-a trecut prin cap sa te sinucizi!" tipatul tatei ma face sa-mi inchid pentru cateva secunde ochii si cu doua degete sa-mi masez tamplele ca sa ameliorez durerea.

"Chriss...gata. Abia ce s-a trezit. Nu..."

"Nu! Mi-a ajuns! De data asta a intrecut orice masura! Am fost ingaduitor atunci cand a incercat sa fuga folosindu-se de Jason. Dar acum? Sa incerce sa se sinucida? Nu! Am fost prea bun,iar daca tu te comporti ca o mica rasfatata ,o sa ma comport si eu ca un rege cu supusii sai! " urletul tatei ii face pe toti din incapere sa-si plece capetele din cauza fricii ,inafara de al meu si al mamei,care il priveam cu lacrimi in ochi.

Dupa o ultima privire dura aruncata mie,se face nevazut ,trantind cu putere usa. O lacrima mi se prelinge pe obraz fara ca macar sa o sterg. Are dreptate. Un moment de slabiciune al meu si gata ma omor? Ce se intampla cu mine? Ce se intampla cu luptatoarea din mine? 

"Nu mai plange ,Evelyne. Te iubeste ,de aceea se comporta asa. Nu vrea sa te piarda. Voi vorbi cu el." imi vorbeste mama pe un ton bland,stergandu-mi lacrima si pupandu-ma pe frunte,ca mai apoi sa se evaporeze la fel ca tata.

"Un milimetru si o aschie. In doar cateva secunde puteai muri in fata noastra! Lasi totul in urma, antrenamente,viata si familia ta pentru un moment de ratacire?" ,intreaba Aby ,acum privind si eu cele patru vrajitoare si pe varul meu Jason ,care avea ochii umflati de oboseala.

"Am vrut sa fiu libera. Am fost pentru cateva secunde." spun ridicandu-ma cu greu in capul oaselor ,lasand un oftat de durere sa-mi scape printre buze.

"Nu secunde. Ci zile. Patru zile ai fost in starea asta. Te-ai simtit libera ,a? Libertate nu inseamna sa mori ci sa lupti pentru ea. Cum ai facut pana acum ,dar vad ca ai pierdut lupta cu tine insati ,cu demonii din tine odată ce ai acceptat ca e mai usor sa renunți.." de data aceasta imi vorbeste Kola.

"Patru zile?" intreb mirata. Ce naiba? S-au simtit ca fiind doar cateva secunde.

"Da. Si daca nu era vraja Zarinei ,erai moarta. Acel lemn era dintr-un stejar alb batran ,aproape ca ti-a atins inima inainte ca Zarina sa te opreasca." imi explica Caterina.

Daca eram mai rapida ,acum ardeam in focurile Iadului impreuna cu Any ,Amber sau mai stiu eu cine ma mai uraste.

"Verisoara...de ce ai facut asta?" imi indrept privirea catre Jason care se asaza langa mine ,lunadu-mi mana intra lui si privindu-ma adanc in ochi.

"Un impuls. Am vrut sa ma eliberez de mine insami." ii spun ,zambindu-i trist.

"Ai avut de mult planuit asta?"