CAPITOLUL 20

2.3K 185 40
                                    


Intru usor in apartament,trantind usa in urma mea,apoi ma prabusesc pe podeaua rece,lacrimi amare scurgandu-se pe obrajii mei reci si uzi.De unde atatea lacrimi? De unde atata durere?

"Evelyne?" o voce panicata ma face sa-mi opresc sughiturile,ridicandu-mi rapid privirea de pe mainile murdare de sangele care fusese odata pe fata mea,dand de doi ochi negrii ingrijorati.

"Hope.."soptesc,pisica venind langa mine,luand-o rapid in brate si ducand-o la pieptul meu. "Mi-a fost asa de frica...am crezut ca te-am pierdut...ca cineva ti-a facut rau." spun printre lacrimi. "Daca te pierdeam..imi pierdeam toata speranta ,Hope...toata." spun,departand-o pentru a privi micuta pisica in ochi.

"Sunt aici,Eve. Imi pare asa de rau ca am plecat in acea seara. Dar am simtit o amenintare in jurul nostru si m-am dus sa verific. Am vazut-o pe Anastasia, e un vampir." imi spune pisica,eu incruntandu-ma si stergandu-mi lacrimile.

"Stiu...am vazut-o si eu hranindu-se din cineva." spun cu scarba.

"Nu trebuie sa te mai increzi in nimeni,Eve. Trebuie sa avem grija. Dar....ce ti s-a intamplat? Am simtit ca esti in pericol ,dar cand m-am intors,toti te cautau ingrijorati. Bleck mi-s spus ca te-ai dus sa ma cauti,dar disparusesi. Ce ti s-a intamplat?" intreaba ingrijorata,inchizandu-mi ochii obosita.

"Nu stiu ce mi s-a intamplat. M-am simtit rau dintr-o data,ultimul lucru pe care l-am vazut a fost Ana bucurandu-se de sangele cuiva,apoi m-am trezit intr-o padure necunoscuta." explic,Hope dand tarcoale pe langa mine.

"Deci ai fost otravita si dusa de la petrecere.  Cam la o ora de la disparitia ta,Bleck a zis ca stie unde esti. Am ramas cu Beka care m-a adus acasa. Pe Ana nu am mai vazut-o dupa aceea."

"Sunt sigura ca roscata e implicata in asta si ca ea e cea care a omorat un varcolac din acea padure,la care eu am fost acuzata apoi." imi strang pumnii pe langa corp nervoasa.

"Varcolac?" intreba Hope confuza,oprindu-se in fata mea.

"Da,Hope. Am ajuns intr-o padure a varcolacilor. Le-am invadat teritoriul ,acuzandu-ma ca eu am omorat un varcolac pe care nici nu l-am vazut." spun fara emotie.

"Ce ti s-a intamplat,Eve?" intreaba Hope ingrijorata,tragand cu putere aer in piept,apoi cu ochii inlacrimati,privesc pisica.

"Am fost descoperita." soptesc ,lasandu-mi privirea in jos,sub ochii plini de uimire si frica ai lui Hope.


***

"Haide,Eve! Trebuie sa iesi din camera aia nenorocita. De sambata esti acolo. Ai scoala." zgarie Hope usa cu ghearele ei.

Mai aveam putin si ma dadeam cu capul de usa dulapului din cauza nervilor si a starii care m-a cuprins din acea seara. Am stat doar in aceasta camera gandindu-ma ce as putea face. Singura care m-a cautat a fost Beka...la telefon unde nu-i raspundeam si nici de primit in camera ieri sa vorbim. De Bleck nu stiu nimic si asta ma doare,dar ma asteptam la asta. Vina e a mea ca nu i-am spus cine sunt cu adevarat...dar ar trebui sa inteleaga. Nu e un motiv de lauda ca sunt vreo printesa controlata de o forta malefica a mortii. Sunt cautata de aproape doua secole...m-am asuns atata timp doar pentru a fi descoperita acum? Si in ce fel...umilita de un varcolac..cu sangele acestuia. Ma urasc asa de tare... Ma tot incurajam ca ma pot controla,ca m-am schimbat ,dar am dat gres. Sunt ceea ce sunt,nu pot fi altcineva oricat as incerca.

-Esti eu,Eve. Iar tu esti cea mai puternica fiinta din Univers. De ce sa ascunzi asta?-

Stiu Kali..am vrut sa vad..

-Ai vrut sa vezi cum e sa ai prieteni. Am peste 100 de mii de ani,Eve , asa sunt oamenii. Te tradeaza si asta e doar inceputul.-

Doar inceputul?

*Lupta cu mine* #PAUZA#Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum