**** "Cum s-a intamplat?" intreb asezandu-ma langa barbatul care tinuse privirea in jos inca de cand am intrat pe usa apartamentului sau.
"Ne-am certat." sopteste pe o voce gatuita,privind inca la parchetul maro.
"Stiu." soptesc la randul meu vinovata, acesta ridicandu-si privirea asupra mea,suspinand cand ii intalnesc ochii plansi si uimiti de raspunsul meu.
Cearcane evidente erau in jurul lor, pielea lui fiind usor palida, semn ca a plans ore in sir dupa tragedia de aseara.
"De unde..."
"In acea seara treceam prin fata ferestrei voastre si v-am auzit." soptesc ,coborandu-mi privirea cand ochii lui emanau si mai multa tristete.
"M-am imbatat. Pff....ca in fiecare seara de altfel. Nu ma mai gandeam ca aveam acasa doi copii,unul de sase ani,iar celalalt de doua luni. Nici ca sotia plangea in timp ce ma ruga sa nu mai beau." incepe barbatul sa vorbeasca ,capul lui cazand intre palmele mari ,vocea lui sunand ca si cum in urmatoarea secunda va incepe sa planga.
-E un nenorocit de betiv,Eve! Ar trebui sa moara in chinuri groaznice avand in vedere ca numai el este de vina!-
Am inghitit in sec ,incercand sa-mi controlez impulsurile de a-l sfasia pe barbat,si sa nu ascult de vocea care imi urla in minte ca ar trebui sa-l trimit pe nemernic in focurile iadului,dar ma stapaneam. Pana la urma acum sufera,plange si ii pare rau pentru ceea ce a facut.
-Normal ca-i pare rau. Tuturor le pare dupa ce comit o gresala.-
"Dar de ce bei?" intreb scrasnind din dinti infigandu-mi unghiile in pielea canapelei in incercarea de a ma controla.
"Nu te gandi ca mereu am fost asa." spune ridicandu-si capul din maini,privindu-ma cu lacrimi care se scurgeau lent pe obraji. "M-am apucat in urma cu doua luni." recunoaste ,privind apoi parca prin mine. "Dar de ce iti povestesc tie astea? Am vorbit deja cu politia,nu trebuie sa o fac si cu tine." se ridica el dintr-o data de pe canapea,luandu-ma prin surprindere.
Il urmaream cu privirea,in timp ce el tot facea cercuri in jurul canapelei,poposindu-si privirea pe fereastra de unde se observau cateva raze de soare prin norii gri.
"Stiu ca nu trebuie,dar am nevoie sa stiu." spun ridicandu-ma si punandu-ma la cativa pasi departare de corpul sau masiv.
"De ce?" intreaba incruntat,neluandu-si in schimb privirea de afara.
"Pentru ca eu sunt cea care a gasit-o. Am alungat...animalul... Am incercat sa o salvez." ii explic pe o voce rugatoare,uitandu-se la mine pentru cateva secunde,apoi reluandu-si holbatul.
"Ma-m apucat acum doua luni..." reia acesta. "Din cauza vestii pe care sotia mea mi-o daduse. Avea sa ma lase singur intr-un timp scurt. Nu ca nu a facut-o deja,dar mai devreme decat ar fi trebuit." spune gatuit,un fior strabatandu-mi corpul.
"Ce ti-a spus?" intreb pe un ton micut inchizandu-mi pentru cateva secunde ochii.
"Ca avea cancer. Si era deja in faza finala. Mi-a ascuns asta pana acum,mi-a spus ca nu avea sa-mi spuna de dragul copilasilor nostrii. De ce a ales sa lupte singura cu acea boala?" tipa dintr-o data,dand cu pumnul in peretele de langa el,privindu-l parca cu mila.
-Mila? Oh te rog...nu stii ce e aia.-
"Pentru ca va iubea si dorea ca ultimul ei timp petrecut cu voi sa fie fercit ,nu incarcat in lacrimi." spun prima chestie care imi vine in cap.
CITEȘTI
*Lupta cu mine* #PAUZA#
Vampire** Evelyne:"Nu te apropia. In mine sunt demoni, demoni negri ce-ti vor face rau!" Black: "Lasa-ma sa ma apropii, iubito. In mine e un Iad in care demonii tai pot trăi." ** Vol.1 :Regatul Întunericului *Blestemul* Vol.2 :Regatul Întunericului *Lupta...
