*Lupta cu mine* #PAUZA#

CAPITOLUL 24

Sa crezi in spiritul Craciunului este cea mai frumoasa sarbatoare.

Atunci cand esti copil,ce e mai frumos decat acel sentiment in care il astepti pe asa zisul Mos Craciun pentru ati aduce ceea ce ti-ai dorit? Dupa parerea mea,nimic. Simti acea bucurie ,ai acea sclipire in ochi inainte de a te duce la culcare. Ai emotii. Te ridici de mai multe ori din pat si te duci la brad sa vezi daca nu cumva de la ultima verificare, Mosul ti-a facut o vizita. Dar te intorci dezamagit si cu un strop de dorinta sa nu te fi uitat. Un alt motiv pentru care adori Craciunul mai e si acea masa de familie. In care esti asa entuziasmat si emotionat sa-ti vezi partintii,fratii si alte rude in jurul tau ,razand si simtindu-se bine ,uitand de alte probleme. Masa e incarcata,casa e plina de rasete,iar afara e un peisaj de ti se taie respiratia. Alb. Un alb atat de pur pe care nu-l pot compara decat cu ceva splendit,unic,inocent.

Dar ce se intampla cand mai cresti? Iti mai doresti oare tot felul de jucarii sau prostii de acest gen? Nu. Iti doresti persoane. Persoane la care tii si nu ti se pare corect ca nu sunt langa tine. Si aici nu ma refer la parinti,la rude sau prieteni. Ci la acea persoana pe care o ai in inima. Acel colt al inimii pastrate doar pentru ea sau el. Stiu,deja te-ai gandit la acea persoana si ai zambit trsit gandindu-te unde se afla acum de nu e langa tine. Acel gol nu se mai umple cu acea masa de familie,esti fericit,dar nu indeajuns. 

Sincer...dupa ce am crescut nu mi-am dorit o astfel de persoana,dar daca ma gandesc mai bine,sunt sigura ca am avut acel gol si eu la un moment dat cand mi-am vazut rudele imbratisate in aceasta sarbatoare,iar singura mea imbratisare a fost cu o perna pufoasa,singura sub vasc. Trecand peste asta,eu mi-am dorit de la barbosul ala doar un bilet. Si nu orice fel de bilet. Acum ,stand in aceasta masina si privind pe geam spre brazii care ramaneau in urma si incercand sa estompez cuvintele tuturor prietenilor mei,zambesc trista la acea amintire. Imi imaginam in fiecare dimineata cand ma trezeam si ma duceam spre bradul gigantic din sala mare a palatului,cautand cu speranta acel bilet. Imi imaginam bataile inimii crescand de emotii si cum picioarele mi se miscau rapid pana la brad. Cum ma opresc si cu mainile tremurande apuc acel bilet. Cu lacrimi in ochi si cu vocea ragusita de emotii,citesc simplele cuvinte "E timplul sa fii libera.". Asta era dorinta mea cea mai mare de Craciun. In fiecare an asteptam acel bilet,dar nu a venit niciodata,pana ce am renuntat sa mai sper si sa mai cred in miracole ale craciunului.

Dar acum...acum sunt libera. Nu s-a intamplat asa cum mi-am imaginat,dar s-a intamplat. Ma asteptam sa nu-mi mai doresc nimic de Craciun,dar se pare ca fara sa vreau am acceptat ca imi doresc si eu pe cineva care sa-mi umple acel gol. Poate ca e Bleck acel cineva,nu se stie niciodata. Dar stiu ca acum imi doresc o seara in liniste,in fata semineului ,privind flacarile fericita ca acel cineva e langa mine. Ca ma tine de mana si ca imi e alaturi. Sa stau cu prietenii mei ,razand si spunand diferite povesti despre aceasta sarbatoare. Sa-mi sarut alesul sub vasc sau nu stiu,o bataie zdravana in zapada.

Am ramas in urma cu multe si imi imaginez diferite lucruri si feluri de a face ceva...Dar pana in acel moment...

"Natalie! Nu mai alerga,o sa te pierzi!" striga Bleck imediat ce se da jos din masina,vazand mica fetita cu plete negre,usor ondulate cum incepe sa alerge de-a lungul coastei,tipand vesela.

Ma dau si eu jos din mana mare,trosnindu-mi oasele din cauza drumului de patru ore in care am stat nemiscata.

"Las-o,frate. Stii foarte bine cat si-a dorit sa fie putin mai libera. Suntem multi,nu o s-o pierdem." il linisteste Kevin,apoi isi ajuta iubita cu cele doua bagaje,sarutand-o fugitiv pe buze,aceasta zambind usor rusinata.

Am zambit vazand aceasta imagine draguta,ascociind-o cu acea parte la care ma gandeam eu. Cu golul din inima umplut de o singura persoana. Poate ca nu e Mia cea care ii va ramane alaturi pana la sfarsit,dar pentru un moment,dupa felul in care se poarta Kevin,ii e deajuns ea.