*Lupta cu mine* #PAUZA#

CAPITOLUL 7

Aglomeratie si multa galagie.

Asa puteam descrie ceea ce vedeam si auzeam in acest moment. Am ajuns in Londra (cu multa dificultate din cauza avionului,ce-i drept) de aproximativ o ora. Strambam din nas la tot ceea ce vedeam. Da ,este foarte fumos.Nu pot sa nu observ cladirile care aveai impresia ca ating norii sau un turn mare cu ceas ,numit Big-Ban,dupa spusele unei domnisoare dragute. Era absolut superb ,dar mult prea aglomerat si zgomotos.  O sa ma obisnuiesc!

Ma plimbam cu o mica gentuta cumparata de la ultimul magazin la care am fost si cu un rucsac plin de haine din acest secol. Hope era inca in bratele mele si privea si ea fascinata in jurul ei,apoi ma privea pe mine cu ochii mari si stralucitori de fericire. Adora sa descopere lucruri noi. 

Ma plimbam printre oameni,traversand multe strazi si uitandu-ma ca o ciudata,din cauza aceasta mai atrageam atentie asupra mea. Am scos brosurile din geanta pentru a le mai privi o data ,apoi priveam strazile cu placutele sa ma asigur unde sunt. Sunt asa pierduta!

"Hei..hmm...scuza-ma. Poti sa-mi spui unde se afla aceasta strada?" intreb un tip inalt cu un corp lucrat,ochii lui fiind acoperiti de o pereche de ochelari negrii,zambind in timp ce se uita la mine degajat.

"Te-ai pierdut ,papusa?" ma intreaba inca zambind ,bagandu-si mainile in buzunar intr-un mod arogant.

"Sunt noua aici. Stii unde se afla aceasta strada?" intreb din nou,stramband din nas la apelativul folosit ca sa mi se adreseze.

"Nu,nu stiu. Dar pot sa-ti arat unde stau eu." imi spune zambind rautacios si incercand sa se apropie de mine,dar ma departez cu un pas.

Deja regret ca am intrebat un strain ceva. Hope se uita amenintator la el in timp ce se infoia in bratele mele,dar o tineam bine sa nu cumva sa faca vreo prostie si sa avem probleme. O sa ma descurc cum ar face o fata normala.

"Esti un nesimtit!" spun scarbita ,aplicandu-i un genunchi acolo unde stiu ca-l doare ,apoi plec fara sa-i mai iau in seama vaicarerile si blestemele la adresa mea.

"Hei! Frumoasa lovitura." o voce subtire de fata ma face sa ma intorc in directia sunetului ,observand o blonda draguta la cativa pasi de mine ,zambindu-mi prietenos.

"Ăă..cu mine vorbesti?" intreb nesigura ,apoi privesc in stanga si in dreapta mea crezand ca i se adreseaza altei persoane.

"Normal fato. Mi-a placut cum ai reactionat. Scuze ca am tras cu urechea ,dar aici trebuie sa te astepti ca si peretii te aud." zambeste in continuare venind mai aproape de mine si analizandu-ma din cap pana in picioare ,oprindu-si privirea la ghemotocul din bratele mele."Sunt Rebecka,dar poti sa-mi zici Beka." continua intinzandu-mi mana in semn de prietenie pe care o apuc ezitand.

"Sunt Evelyne,dar poti sa-mi zici Eve ,iar ea e Hope." ne prezentam.

"Sii..unde vrei sa ajungi? Imi dai voie?" intreaba facand referire la brosuri pe care i le intind ,murmurand un sigur.

Era o fata de inaltimea mea,cu un par blond si cret pana la umeri care iti dadea impresia ca stai de vorba cu un copil, un corp micut dar voluptos ,iar ochii verzi ca doua smaralde ii completau in totalitate infatisarea de fata optimista si plina de viata.

"Stai la o strada departare de mine. Haide,vom lua metroul." spune zambind (de parca se oprise de cand o cunoscusem) apoi ma trage dupa ea pe trotuar.

"Si de unde vi?" intreaba dupa un timp.

La naiba! Nu am avut timp sa ma gandesc la o poveste a mea. 

"Pai...nu am un loc al meu unde sa stau. Calatoresc avand in vedere ca parintii mereu sunt plecati." spun prima minciuna care imi vine,Beka privindu-ma cu o spranceana ridicata.