Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

*The party*

   Carla și Kirra se treziră în jurul unui fum albastru-albicios. Fumul se dispersă și după câteva secunde dispăru.

   Cele două se ridicară în picioare și observară ce era în cufăr: două hârtii rulate, legate cu o fundă roșie și un săculeț mic. Amândouă se priviră în ochi nedumerite.

   — Ce a fost asta? spuse Kirra confuză, încă amețită

   — Nici eu nu îmi pot explica ce s-a întâmplat până acum...Hai să vedem ce-s cu lucrurile astea! sugeră Carla curioasă. Kirra aruncă o privire spre ceasul atârnat de pe perete. Era ora șase și jumătate.

   — Carla, nu cumva am uitat de ceva!? încercă Kirra să-și aducă aminte ce uitase. Carla întoarse capul spre Kirra.

   — Petrecerea lui Eric! strigară amândouă în același timp.

   — Vai de minee și de noiii ! Mai avem la dispoziție o oră, ceea ce este foarte puțin pentru noi! se agită Kirra.

   — Fugi Kirra, fugi! Trebuie să ne pregătim repede! țipă Carla când prietena ei deja era în camera sa, aruncând de colo-colo haine, neștiind cu ce să se îmbrace. Carla luă cufărul și-l puse pe măsuța de pe hol, apoi se duse în camera ei pentru a se pregăti de petrecere.

   Kirra făcu un duș rapid. După ce termină, ieși din baie și se îmbrăcă cu o pereche de blugi negrii cu mici tăieturi în zona genunchilor și cu un tricou gri, până deasupra buricului, cu franjuri. La care adăugă: două brățări, una din pietricele negre și una neagră, cu țepi albi, o pereche de cercei circulari și sclipitori. Se încalță cu o pereche de bocanci plini de sclipici argintiu, cu talpa și tocul gros, de culoarea gri. Roșcata se dădu cu un ruj de un roșu închis, sângeriu, pe buze, iar la ochi cu diferite nuanțe de negru și argintiu. În final, se dădu cu parfum și-și luă jacheta neagră din piele.

   Atât de concentrată fusese Kirra, încât nici nu auzi strigătele disperate ale Carlei. Kirra ieși din cameră și o văzu pe amica sa cu mâinile-n șolduri, dând dintr-un picior nervoasă.

   Părul Carlei era împletit frumos și cu grijă, de sus, în două cozi destul de lungi. Era îmbrăcată cu o bustieră neagră, cu dantelă și blugi scurți, gri spre bleu ce se terminau cu aceeași dantelă neagră ca a bustierei. Purta o geacă de blug, la fel ca blugii săi. În picioare avea o pereche de sandale negre mai înalte, cu toc gros, ce-i lăsau la vedere călcâiele.

   Kirra admiră mândră aspectul Carlei de model.

   — După secole întregi ești și tu gata!!! pufni Carla.

   — Hai să plecăm mai repede! se grăbi Kirra, ignorând-o pe Carla.

   Plecară amândouă spre casa noului lor vecin pe nume Eric, deși în cinci minute petrecerea avea să înceapă. Kirra și Carla evitară să alerge ca nu cumva să se împiedice și să cadă.

   Chiar când intră pe poartă grădinii, Carla i-o luă înainte și îl salută pe Eric. Dar Kirra fiind distrasă de Carla, se împiedică de pragul porții. Din fericire, Eric alergă spre ea și o prinse de mână, exact înainte să cadă jos. Ea îi zâmbi și îi mulțumi, simțindu-se jenată.

   Eric era un tânăr de optsprezece ani, înalt de 1,8 metrii și binefăcut. Ochii verzui și părul șaten spre blond și ușor ondulat ai lui o fermecă pe Kirra în următoarea clipă, când îl analiză din cap până-n picioare. Pe Kirra o enerva mult că avea numai 1,6 metrii. Până și Carla avea 1,73.

   — Îmi pare bine să vă cunosc fetelor! Eu sunt Eric McClun! spuse adolescentul atrăgător și dădu mâna cu ele.

   — Eu sunt Carla Hurts! Încântată de cunoștință! dădu mâna Carla cu el.

   — Iar eu sunt prietena ei, Kirra Life. Încântată de cunoștință! zâmbi Kirra agitată. Eric se miră la auzul numelor lor, dar ele nu observară.

   După câteva minute, locul deveni full​. Distracția pentru Kirra dură până la ora nouă jumate, când i se făcu rău. Ea o caută pe Carla, dar nu o găsi nicăieri. Însă îl zări pe Eric într-un colț, vorbind cu două fete și un băiat. Fapt care o făcu pe Kirra să se simtă și mai rău, deși nici ea nu știa de ce.

   Într-un final, Kirra reuși să iasă afară. Îi dădu telefon Carlei, dar, de unde? Nu răspunse. Ea simți cum capul începu s-o doară și mai tare și decise să se ducă acasă singură. Proastă idee. După un copac apăruseră doi tipi cu gluga în cap, care se pare că aveau același drum ca al Kirrei. Ea încercă să le descopere identitatea, dar nu văzu decât o mână verde cu degete alungite.  

   " Grozav! Acum am și halucinații..." își spuse ea. Cei doi o văzură pe Kirra cum se uită la ei și atunci măriră ritmul mersului.

   — Bravo Kirra, cea mai bună idee din lume: hai să plec noaptea singură pe drumuri, spuse ea încet fară să vrea.

   Kirra simți cum cei doi sunt și mai aproape de ea, așa că o luă la goană. Fugi cât de repede putu, dar aceștia alergară și ei după ea. Kirra încercă să se ascundă după un zid, dar unul dintre ei o prinse de mână. Ea se zbătu fără succes.

   Dintr-o dată, ceva o eliberă. Ea se întoarse și îi văzu pe tipi întinși cu fața în jos, iar lângă ei, pe Eric cu o bâtă în mână. Eric veni spre Kirra și o întrebă dacă este bine.

   — Cred. Adică nu știu. Dacă nu erai tu nu știu ce s-ar fi întâmplat...Îți mulțumesc! Stai puțin, de unde ai știut ?! spuse Kirra, zâmbind. Parcă-i dispăruse din senin și durerea de cap.

   — M-am uitat pe geam și te-am văzut alergând, apoi i-am văzut și pe tipii ăștia care alergau după tine. Hai mai bine să plecăm înainte să-și revină! îi explică el și aruncă privirea șocată asupra celor doi indivizi.

   Kirra își întoarse capul în direcția opusă a tipilor, apoi văzu altă umbră ce o acoperea pe a ei, pe zid. Eric îi puse mâna pe braț brusc, dar ea nu apucă să facă nici o mișcare, pentru că simți cum i se înmoaie picioarele și nu mai văzu absolut nimic.

______________

Am postat acum pentru că mâine, luni am examen.
Muzică pt capitol: " Five More Hours" - Deorro × Chris Brown