Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

Is this true love?

Michael ieși după Kirra, lăsându-l pe Eric în urmă. Acesta își luă în fugă săculețul cu sclipici pentru a-și putea activa puterile. Își murdări mâna stângă cu praful argintiu și astfel putu să alerge cât de repede dori.

- Kirrraaa! strigă Michael cu disperare și frică în glas. Era extrem de agitat și îi era teamă să nu cumva să o găsească pe Kirra rănită.

Alergă în toate părțile, rotindu-și privirea până ameți. Deși ploaia devenise torențială și în plus începu să bată vântul fără milă, Michael nici nu se gândi o clipă la sănătatea lui, ci la ce ar fi putut păți roșcata. De obicei, toamna nu era chiar așa de nemiloasă în Philadelphia.

În final, după atâta zbucium, o găsi pe Kirra, zăcând pe jos, inconștientă. Michael căzu îngrozit în genunchi, în noroi, lângă trupul nemișcat al Kirrei, simțind cum i se taie respirația. Acesta o zgâlțai și urlă, dar ea nu reacționă.

Michael fu pe cale să o ridice de jos, luând-o pe brațe, dar Eric apăru cu întârziere. Michael auzi pașii lui, dar nu apucă să se întoarcă să vadă cine e, căci Eric îi dădu cu ceva în cap, iar el se prăbuși la pământ.

- Mulțumesc că ai găsit-o! pufni Eric apoi o luă pe Kirra și plecă fără să-l vadă nimeni.

***

Oliver ieși după cei trei, iar Carla, cu inima până-n gât veni după el. Ely îi urmară, iar Tina veni și ea, bombănind. Ar fi venit și Chanel dacă nu ar fi închis-o Ely în casă.

- Ely, oprește ploaia asta, please! se văită Tina.

Elysa o ascultă. Ea își murdări două degete cu praful argintiu din săculețul legat de cureaua blugilor săi colorați. Făcu o mișcare cu mâna spre cer, iar picăturile de apă deveniră din ce în ce mai rare și mici până când ploaia dispăru.

- La naiba cu întunericul ăsta! De abia dacă se vede până la cinci metrii. Cum îi găsim dacă..., Oliver nu apucă să-și termine frază pentru că din mâinile Elysei ieșiră câte două raze de lumină ce se răspândiră printre copaci. Geniul grupului mimă gesticulând un "logic" agitat.

Ely și Tina o luară pe o cărare, iar Carla și Oliver merseră în direcția opusă.

- Kirraaa! Michaeel! se auziră strigătele Carlei și ale lui Oliver.

- Michaeel! Kirra! Ericc! țipară și Ely și Tina din direcția opusă.

După șase minute de căutare, Oliver și Carla îl găsiră pe Michael întins pe jos, de parcă ar fi dormit... Numai că părea că nu se mai trezea.

Oliver se năpusti asupra prietenului său cel mai bun și tremurând, îi verifică pulsul. Carla stătea în picioare lângă Oliver terifiată. Să-l vadă pe Michael întins pe jos, fară nici o reacție, îi trecea fiori pe șira spinării.

- Are puls, dar slab, răsuflă Oliver parțial ușurat. Îl trecuse toate transpirațiile. Dar cine știe unde erau Eric și Kirra?

- Sigur Eric i-a făcut asta! " mârâi" Carla.

- Adu-le pe Tina și Ely, acum! Oliver o repezi, ignorându-i presupunerea.

După câteva minute, Tina, Ely și Carla ajunseră, gâfâind la Oliver și Michael. Când îl văzu, Ely țipă, dar Carla o liniști.

Tina își folosi puterile cu ajutorul prafului argintiu. Ea își ridică în sus mâna, astfel trupul lui Michael pluti cu câțiva centimetri deasupra solului. Așa alergară înapoi la locuința lor, trupul lui Michael fiind mișcat o dată cu cel al Tinei.