Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

The battle is coming...

   Kirra oftă și deschise ușa. Chanel dormea lângă Michael în pat. Într-adevăr, nu mai dormise demult, săraca de ea...

   Michael se ridică de lângă " mâța din pădurea adormită", încântat de apariția roșcatei în camera lui. Din păcate, nu știa ce i se pregătea...

   Kirra regretă a mia oară că avea să-i șteargă zâmbetul minunat de pe față. Nici nu știa cum să înceapă.

   — Michael...Trebuie să-ți spun ceva, îi zise Kirra serioasă și făcu greșeala de a se uita în ochii superbi ai lui ce o priveau cu iubire și admirație. Sentimentul de vinovăție o cuprinse și mai tare.

   — Te ascult, îi zâmbi el și îi făcu semn să se așeze, lângă el în pat. Kirra oftă și se așeză pe marginea patului.

   — Nu pot fi împreună cu tine, Michael. Îmi pare rău, atât de rău, că ți-am făcut asta... Doar că, atunci când am fost împreună eu încă îl iubeam pe Eric fără să conștientizez. Dar mi-am dat seama că inima mea nu-ți aparține ție. Știu că va fi greu. Știu că va durea. Știu că numai eu sunt de vină. Știu cum va fi căci și eu am trecut prin asta. Dar va trebui să mă uiți..., îi spuse ea destul de repede, simțind durerea ce o simțea și Michael cu fiecare cuvânt pe care-l zise ea.

   Michael ascultă tot, fără cuvinte. Avea să cunoască și el cum e să ai o inimă frântă. Și ce îl durea și mai tare, era că roșcata avea să se întoarcă la Eric, după tot ce îi făcuse șatenul. Atât de rănit fusese pe moment, încât ochii începură să-i lăcrimeze.

   Kirra îi privea cu uimire reacția. Era pentru prima dată, în tot acest timp, când îi văzu o lacrimă, scurgându-se pe obrazul lui. Iar pentru Michael era pentru prima dată în viața lui, când se simțea slab și neputincios. Ba chiar, se simțea distrus.

   Kirra întinse mâna spre el, dar Michael se feri brusc și-și întoarse capul spre perete, pentru a nu se uita la ea.

   — Pleacă! spuse el printre dinți. Kirra înghiți în sec, dându-și seama ce-i făcuse.

   Adolescenta se ridică, simțind rușinea și vinovăția cum o apăsau. Aceasta se întoarse cu fața la el înainte de a ieși pe ușă.

   — Pleacă!!! repetă Michael din nou, de această dată, mai tare și convingător. Mâna îi era încleștată pe pătură și îi tremura. Tremura de nervi și un început de suferință.

   Kirra ieși, închizând ușa cu grijă. Și ea se simțea slăbită de puteri, deși ea cauzase tot. Zăbovi o secundă, suficient pentru a auzi cum Michael începu să-și distrugă propria cameră, pentru a-și vărsa nervii.

   Kirra făcu câțiva pași spre camera ei, dar sfârși, sprijindu-se cu o mână de peretele coridorului. Suspină, iar o lacrimă își făcu loc pe obrazul ei. O duruse și pe ea.

   Două lacrimi și asta a fost...

***

   Oliver se mișca de colo-colo, prin camera lui, agitat. Nu mai fusese atât de tensionat și panicat de când se întâlnise cu aleșii. Nu știa ce să facă... Nu știa cum să facă ca să afle sentimentele Carlei.

   Acesta ieși pe ușă val-vârtej. Următoarea oprire o făcu în fața camerei Elysei. Acesta bătu insistent, dar nu-i răspunse nimeni. Chanel veni de nici unde și se cuibări la picioarele lui. El continuă să bată neîncetat, neștiind ce altceva ar fi putut să facă.

***

  Tina rămase cu gura întredeschisă de uimire. Își duse palma la obrazul înroșit și și-l masă puțin. Ely încă avea mâna la gură, total șocată și ea de gestul său.