Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

Epilog 1

Partea 1

- Aa, Inubii spun că vin, nu? se asigură Tina.

- Da, mă... Atât scria. Oricum, era logic că ei vin, pentru că Exilienii s-au dus demult! spuse Oliver. Eric pufni, iar toată lumea se uită ciudat la el. El se prefăcu că tuși.

- La culcare toată lumea! Avem mâine timp să ne minunăm! spuse Carla somnoroasă.

***

Afară vântul tăios sufla cu putere, iar atmosfera se răcise destul de tare în ultima vreme. Iarna chiar își făcea simțită prezența în Philadelphia, iar meteorologii susțineau că în acest an vor avea parte de zăpadă. În ultimii ani, în Philadelphia nu apăruse nici un fulg de nea măcar, orașul fiind unul cu temperaturi foarte plăcute. Dar acest an avea să fie special. Coincidență? Poate...

Elysa se uită pe geam, zâmbind drăcește. Se plictisea de moarte, iar singurul lucru care îi trecuse prin cap era să formeze prima ninsoare, deși era cam devreme pentru zăpadă. Nu-și putu potoli dorința, dar Tina veni în momentul perfect.

- Deci, nu sunt singura trează..., spuse Tina și se aruncă în patul Elysei.

Tina purta niște pijamale bleumarin cu delfini albaștrii și roz. Părul îi era ciufulit și nearanjat, iar în picioare avea niște șosete flaușate roz la fel ca delfinii.

Elysa avea și ea o cămașă de noapte cu mâneci lungi, galbenă pal, cu unicorni rozi și albi pe ea. În picioare purta niște papuci cu puf galben în față.

- Ce faci? întrebă Elysa, întorcându-se de la geam și veni lângă ea.

- Mă dau cu curul pe răzătoare! îi răspunse Tina ironic. Ely se strămbă.

- Stai puțin, asta ar însemna într-un fel, "garnitura de brânză", gen franjuri, pentru canibali? îi răspunse și Ely în același mod. Amândouă chicotiră.

- Știi ce ar fi mișto? o întrebă Tina, zâmbind mai straniu ca de obicei.

- O, nu, știu fața asta! Hai, zi...

- Un picnic. Păcat că este iarnă, oftă Tina.

- Știi unde am putea? Acolo, în locul unde a poposit înainte să ne confruntăm cu Exilienii, sugeră Ely.

- Ar fi o idee minunată! Stai, cât este ceasul? întrebă Tina, neavând telefonul cu ea.

- Șase dimineața, făi fătuco. Habar n-ai pe ce lume ești! își dădu Ely ochii peste cap și se trânti pe spate, în pat.

Tina sări ca arsă din pat, fără să mai zică nimic și o zbughi spre ușă, dar nu o mai închise.
Ely se ridică și porni după ea, neștiind ce voia să facă bruneta.

- Hai la piccccniiic! strigă Tina și începu să alerge de-a lungul coridorului, bătând cu palma-n ușile aleșilor. Ely alergă după ea, încercând să o oprească. Michael deschise ușa și o pocni de-a dreptul în față, fără să vrea.

- O, Doamne! Elysa? se minună Michael. Acesta o ajută să se ridice și își ceru scuze. Elysei îi trecu durerea usturătoare de la impact când Michael o ajută să se ridice.

Carla ieși și ea, cu un ochi închis și căscând. Așa se strânseseră cu toții pe hol, în pijamale.

- Ce mama măsii te-a apucat, Tina? o întrebă de la depărtare Michael. Oliver nici nu realiza încă ce se petrecea.

Tina țopăi în continuare și bătu și-n ușa lui Eric fără să vrea. Ely se duse după ea și o smuci înapoi, uitându-se serios la ea. Știu ce se întâmplase: Tina acumulase în sânge prea mult zahăr, slăbiciunea ei și devenea euforică. I se întâmpla rareori.