Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

~ Heal me ~

   Trupul Elysei zăcea la baza trunchiului copacului de care fusese izbită. Părea ca și când dormea buștean. De la ceafa ei se scurseră șuvoaie de sânge. Toți erau șocați și înmărmuriți.

   Michael o luă pe Ely pe brațe și mai înainte ca unul din ceilalți să-l întrerupă, își atinse degetele de săculețul cu praf al Elysei și dispăru într-o clipită. Restul rămăseseră fără cuvinte.

    — Unde naiba s-a dus!? Unde naiba o duce!!? țipă Tina îngrozită.

   Mâinile îi tremurau din toate încheieturile. Ea își privi mâinile însângerate, mâinile pătate de sângele celei mai bune prietene. Tina se prăbuși în genunchi, plângând. Oliver și Carla o încurajară, o ridicară de jos și încercară să o liniștească.

   Cu chiu cu vai, cei doi reușiră să o calmeze puțin pe Tina, chiar dacă și ei erau tensionați și îngrijorați până la cer. Merseră în direcția în care o luase Michael cu Ely și avură o surpriză.

   — Heeei! strigă cineva din urmă. Chiar în acest moment, cum nu toate erau de ajuns, Eric își făcu apariția.

***

   Michael alerga disperat cu viteza luminii și cu Ely pe brațe.
De el depindea dacă Ely scăpa cu viață. El nu și-ar fi iertat-o în vecii vecilor de o pierdeau pe ea, doar din cauza mâniei lui.

   În câteva minute, ajunse la lacul "cel tămăduitor". Nimeni nu știuse de el. Nici măcar Kirra, deși ea îl crease.

   Când se antrenau, Kirra dăduse viața unei flori ofilite și uscate ce era pe cale să moară, dar i-a dat ceva mai mult de atât. Asta se întâmplase nu cu foarte mult timp în urmă... Se întâmplase chiar în ziua în care ei doi au avut primul sărut. Doar Michael observase acest lac, pentru că locul în care se afla era o poieniță, ce despărțea pădurea în care locuiau, în două părți. Iar aici nu s-au antrenat decât el și ea, o singură dată.

   Michael nu era sigur dacă ceea ce avea să facă va merge, însă era singura idee care îi venise. Intră cu ea în lac, cu inima până-n gât de frică, și îi ținu trupul sub apă timp de zece secunde. O lumină albă, slabă, dar vizibilă îi înconjură armonios corpul, iar Ely deschise ochii.

   Michael o scoase liniștit de sub apă, mulțumind în gând că a reușit să o salveze și ieșiră a amândoi din lac. El o lăsa jos, pe pajiște.

   Hainele amândurora erau ude, de parcă făcuseră duș cu hainele pe ei. Vântul de toamnă era răcoros, iar asta le dădea fiori de frig pe șira spinării.

   Ely tuși abundent, confuză. Pumnii lui Michael luară foc simultan, iar cu ajutorul căldurii emise își uscă în câteva minute, pantalonii.

    — Îmi dai voie!? rupse el liniștea, sugerând să-i usuce hainele. Ely nu îndrăzni să scoată nici un sunet, ci doar dădu din cap.

   Ea se ridică în picioare, rulându-și bluza și storcând cât mai multă apă posibilă din ea. Michael își trecu palmele înflăcărate peste toate formele corpului ei, fără să le atingă. Pentru ea era chinuitor. Ar fi preferat să rămână cu hainele reci și ude pe ea, decât să-l vadă pe el atât de aproape și totuși atât de departe.

   — Îmi pare nespus de rău, Ely... Nu știu ce aș fi făcut dacă pățeai ceva, îi spuse el după ce-i termină de uscat hainele și părul. Ely aproape tresări când auzi vocea lui, dar reuși să-și stăpânească emoțiile.

   — E ok, eu am întrecut măsura, îi răspunse ea. Nici măcar nu se gândea să-l întrebe ce tocmai a făcut ca să o salveze și de ce a adus-o în poienița aceasta. Ea doar se gândea la el.

    — A fost numai vina mea. Ar fi trebuit să fii furioasă, Ely. Ar fi trebuit să te răzbuni. Puteam să te omor din nimic! accentuă el ultimele cuvinte, amintindu-și cu dezgust de faptele sale.

    Începură să meargă. Trebuiau să se întoarcă înapoi, dar nici nu apucară să iasă din poieniță, pentru că bomba cu sentimente a Elysei explodă.

   — Dar nu pot, Michael! Nu pot nici măcar să fiu supărată pe tine! Aș fi vrut să pot..., îi spuse ea disperată. Se așeză în fața lui, blocându-i drumul. Distanța între ei era doar de trei pași, iar Ely de abia dacă mai stătea potolită.

   — Ce vrei să spui...? întrebă Michael încruntat, subțiindu-și ochii.

   Ely nici nu se mai gândi la ce răspuns să-i dea. Privirea îi căzu pe buzele lui și asta a fost. L-a sărutat așa cum își dorise din totdeauna.  

_____________

Ok, deci...Hello, lume! Nici nu știu cum să încep... Intrasem și eu ca omul normal pe wattpad ca să mai văd ce e p-aici și BOOM! Îmi apare că această minunăție de carte se află pe locul 2 ÎN SF, OAMENI BUUUNI! Deci nu pot să cred cum am ajuns aici... Nu prea meritam, dar sincer, chiar mi-au dat lacrimile! Nu mai am cuvinte, vă mulțumesc enorm! ❤