Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

Epilog 2

Partea 2

Aterizarea unei nave ovale, exact ca acele ozn-uri din desene, îi surprinse din toate punctele de vedere pe aleși. Uitaseră complet de avertizarea din noaptea filmului horror.

În jurul navei ce aterizase în mijlocul poieniței, se ridică un val de fum, asemănător cu o ceață străvezie. Ușa navei se deschise, producând un sunet asurzitor, iar Eric și doi extratereștrii se îndreptară spre ei în pas rapid. Eric? Ce căuta el în nava lor?

Aleșii se ridicară de jos tensionați, iar cei trei musafiri se apropiară destul de mult pentru a începe discuția.

- Așa cum au promis, au venit, spuse Eric extrem de serios.

- N-am venit aici să vă felicităm. N-aveți cum să știți motivul pentru care am venit, zise unul din Inubi, vorbind în limba lor.

- Logic, murmură încet Tina dându-și ochii peste cap.

- Trebuie să vă reîntoarceți acasă, spuse direct celălalt Inub, vocea auzindu-se în mintea tuturor.

Aleșii deveniră extrem de confuzi și derutați. Cum adică acasă? Cum adică să se reîntoarcă? Ce sugerau Inubii?
Cu toții simțeau un gol în stomac și o stare se amețeală, bănuind deja că vor afla un adevăr ce le va zgudui pământul de sub picioare.

- Vă așteaptă familiile voastre, continuă Eric.

Tuturor le pică fața, până și lui Chanel. Ce familii? Ce acasă? Ce reîntoarcere? Simțeau că înnebuneau, iar teama și teroarea le acapara corpul. Nu putea fi adevărat așa ceva.

- Stai, ce? Ce vor să spună? întrebă Kirra, simțind cum i se taie respirația. Oliver respiră greu, fiind singurul care realiza cu adevărat ceea ce spuneau Inubii și Eric.

- Ce? Ce tot spuneți? Familii? fu șocată Carla și înghiți în sec, simțind gustul amar al adevărului crud.

- Niciunul dintre voi nu este de pe Terra. Nu sunteți pământeni. Sunteți toți din galaxia Saldomerra, inclusiv Eric, ce este situată lângă Andromeda, le comunică adevărul unul din cei doi Inubi.

Parcă totul era în ceață. Aleșii văzură cu toții tulbure în fața ochilor. Cuvintele Inubului răsunau în mintea lor, ca un ecou infinit, ce îi făcea să-și țină suflul din cauza șocului puternic. Un vid, un gol ce niciodată nu va putea fi umplut la loc... Unde dispăruseră amintirile lor? De fapt, unde dispăruse viața lor de dinainte, acum total necunoscută? Erau dați peste cap și nici măcar nu cunoșteau întreaga situație.

Trei, doi, unu... Unu, doi, trei... Nici numărătoarea inversă, nici cea crescătoare nu funcționau. Kirra simțea cum își pierde echilibru, șocul fiind prea brusc pentru ea. Se clătină puțin, auzindu-și ritmul alert al inimii sale. Prea multă adrenalină...
Michael o ajută să-și mai revină puțin, în timp ce Eric îi privea aspru. Inubul continuă ce avu de spus.

- Sunteți de pe planeta Xinix. Aceasta este împărțită în două țări mari și anume: Hellarius, Țara de Foc și Wateria, Țara de Apă. Însă cei care sunt din Hellarius nu calcă niciodată pe meleagurile celor din Wateria, și invers. Sunt multe de spus, dar vă veți aminti majoritatea lucrurilor când vă veți întoarce. Partea proastă este că nu sunteți toți din același loc. Kirra, Carla și Oliver sunt din Wateria, iar Eric, Elysa, Michael și Tina din Hellarius, le explică frumos Inubul, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

După ce că le zdrobiseră întreg universul, le spulberaseră orice vis, acum au aflat și că trebuie să se despartă...pe veci.

Când Kirra auzi că ea și Eric sunt în "tabere" diferite, stomacul i se întoarse pe dos și se simți cum chiar o ia razna. Începu să respire repede, fără oprire. Nu mai putea să gândească limpede. Îl privi lung în ochi pe Eric, abia ținându-și în frâu lacrimile. El era iar distant și rece, probabil pentru că știa asta dinainte...

Michael aproape că o luă razna și el, când auzi că se află în partea opusă a iubirii vieții lui. Nu ar fi rezistat mai mult de câteva zile fără ea. Iar Inubii sugerau că îi desparte o veșnicie. Pur și simplu inima-i ardea la propriu, simțind cum mai avea puțin și-i strângea de gât pe Inubi.

Elysa, într-un mod egoist, se bucura de faptul că Michael avea să fie doar pentru ea. Nici urmă de vreo Kirra care să intervină între ei... Însă îi vedea mâhnirea și furia din ochii lui, iar asta o făcea și mai mult să realizeze că niciodată nu va fi al ei, iar ea niciodată nu va fi a lui, deși inima nu-i dădea pace. Dar îi părea într-un fel rău că roșcata picase în partea opusă.

Oliver și Carla erau extrem de bucuroși că avuseseră norocul de a pica împreună. Dar amândoi erau dezamăgiți, revoltați și supărați de această lege stupidă, care avea să despartă odată și pentru totdeauna.

Tina era mai mult speriată și confuză, neștiind dacă să se bucure că picase împreună cu cea mai bună prietenă a ei, sau să fi foarte tristă că n-avea posibilitatea să-i mai vadă pe aleșii din Țara de apă.

- Voi nu vă mai amintiți de locul din care proveniți, pentru că amintirile și orice legat de acolo, vi s-au șters. Orice amintire aveți pe Terra dinainte de probă, sunt amintirile unor pământeni decedați, induse de noi. Aveți la dispoziție o săptămână pentru a lua decizia finală. Și totodată ultima săptămână în care veți mai avea puteri. Ori vă întoarceți și nu veți mai vedea niciodată Terra, ori rămâneți printre pământeni și nu o să vă mai revedeți vreodată locul natal. Hotărârea vă aparține! le comunicară pentru ultima dată Inubii și se retraseră simultan.

Ambii Inubi plecară către navă și într-o clipită dispărură de acolo. Eric rămase la fel ca și până atunci, neclintit.

Kirra îl privi pe Eric, de această dată, cu lacrimi șiroindu-i pe obrajii aprinși. Parcă aștepta să-i spună că nu va renunța niciodată la ea, dar răspunsul întârzia să apară.

Fiecare în parte se gândea să nu plece. Nu doreau să se destrame. Nu doreau să se despartă pentru totdeauna. Ei formaseră un mic grupuleț restrâns și chiar țineau unii la alții. Erau deja o familie.

Kirra se aruncă în brațele lui Eric, acum începând să plângă în hohote. Eric o îmbrățișă strâns, făcându-i în ciudă bietului Michael, care mai era și distrus de veste. Se pare că roșcata uitase complet de atitudinea lui în ultimul timp...

- Spune că nu vei mai pleca de lângă mine vreodată, reuși Kirra să zică, printre lacrimile sale amare.

- N-o voi face..., îi răspunse el privindu-l pe Michael cu un rânjet straniu.

După ce se liniștiră cu toții, Kirra analiză mai bine situația, cu mintea limpede. Se pare că toți aveau familii, rude, prieteni ce-i așteptau cu drag acasă și o grămadă infinită de lucruri de redescoperit.

Kirra nu știa de ce totul trebuia să fie așa de complicat și încurcat. Ea nici nu știa sigur ce voia să ajungă în viață, iar acum devenise de-a dreptul derutată de soartă. Nu putea omite faptul că a avut o altă viață înainte, de care nu știa nimic. Totuși nu prea înțelegea ce a fost real și ce nu. Erau prea multe lucruri de aflat și prea puține știute.

În inima roșcatei se ducea o luptă seculară. Nu putea să aleagă între o viață alături de cei dragi, de Eric și viața care nici nu știa că a avut-o, la care ar fi trebuit să se întoarcă. Nu putea să-l părăsească pe Eric, încercând să-l uite, dar nici nu putea să se gândească la familia, la cei care o așteptau. Simțea cum era pe cale să-i ia foc creierul, așa se simțeau toți?

Kirra oftă, întrebarea ce o va frământa timp de o săptămână, răsunându-i în cap ca un ecou nesfârșit: Să înceapă o viață nouă alături de Eric sau să se întoarcă la viața pe care nici nu știa că a avut-o?

________________

Nu pot să cred că acesta este finalul... Ăh, dar stai să văd când va fi finalul acestei trilogii. Pfff! Nu o să vă mulțumesc aici pentru tot ce ați făcut pentru acest fandom, ci o să vă mulțumesc într-un capitol special! Vă rog să comentați sincer cu părerea voastră despre tot! Vă pup!