Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

🐈🌈 The rainbow cat 🌈🐈

   În mijlocul patului se formă un vârtej alburiu, de parcă era făcut din nori. Acesta dispăru, lăsând în urma lui sclipici în aer. În locul vârtejului, apăru o creatură. Dar nu orice fel de creatură..., ci o pisică mai diferită de oricare surată de a ei...

   Blana pufoasă a ei era colorată în dungi verticale roșii, portocalii, galbene, verzi, albastre, violete și rozalii. Pernuțele de la lăbuțe erau roz, la fel ca nasul ei. Arăta de parcă vomase un unicorn pe ea. Ochii ei își schimbau culorile precum copacii își schimbă hainele cu trecerea timpului.

   Pisica veni spre Ely și o linse pe mână, apoi plecă spre Kirra și procedă la fel. Cele două își reveniră după puțin timp.

   Kirra și Ely se dezmeticiră, mâsându-și fiecare locul lovit.
Când amândouă observară pisica curcubeu, tresăriră și țipară simultan.

   — Bună meow! Eu meow sunt meow rezultatul meow prieteniei meow voastre meow!
Sunt meow la meow dispoziția meow voastră meow, stăpânelor meow ! își plecă pisica capul.

   — Pe toți aleșii! zise Ely uimită, cu gura întredeschisă.

   — Nu pot să cred ce tocmai s-a întâmplat, pufni Kirra confuză. Ely se apropie de mâță și o mângâie pe cap, realizând că nu-i chiar nu monstru... Aceasta începu să toarcă.

   — Trebuie să-i dăm un nume, Kirra! zâmbi Ely încântată de creatură.

   — Serios? se încruntă Kirra iritată.

   — Da, ce? Ce zici de...Hmm...Kirrel? De la Ely și Kirra? sugeră Ely. Kirra izbucni în râs.

   — Hai pe bune, fii serioasă...Kirrel? Ce pisică și-ar dori acest nume? râse ea de ideea stupidă a Elysei.

   — Atunci cum sună..., Ely nu apucă să spună ceva căci Kirra o întrerupse.

   — Chanel! zâmbi Kirra.

   — Da! Este parfumul meu preferat! Iar ea este o dulcică, la fel ca mireasma parfumului, îi răspunse Ely, arătând spre pisică. Aceasta se rușină.

   — Bine ai venit printre noi, Chanel! zâmbi Kirra. Elysa o mai mângâie o dată pe pisică.

   — Meeow! Sunt meooow Chanel meow! vorbi pisica bucuroasă.

   — Să nu spui că la fiecare cuvânt trebuie să zici " meow", râse Kirra.

   — A, nu, era doar de efect! îi răspunse pisica cu o voce subțire.

   — Oh, nu! se încruntă Ely. Prima etapă! Pisica curcubeu..., își dădu seama. Kirra își duse mâna la gură, iar Ely făcu ochii mari.

   În următoarea secundă, Oliver deschise ușa nedumerit de zgomotele ce se auziseră din camera Elysei. Acesta nu apucă să intre bine că tresări, dându-se înapoi și lovindu-se de perete. Kirra și Ely izbucniră în râs.

   — Nu-ți fie frică! se apropie Chanel de el. Oliver făcu ochii mari și se uită când la Kirra, când Ely. Nici ele nu se speriaseră așa de pisica curcubeu, oarecum... Ușa se deschise din nou, iar Michael urmat de Tina și Carla intrară înăuntru.

   — Ce n... Ce cauți man pe jos? râse Michael de Oliver.

   — Ei, nimicc..., murmură Oliver, se ridică imediat și se scutură.

   — Vaai, ce pisică dragă...ciudată? o observă Tina pe pisică. Chanel se uită urât la ea.

   — Asta înseamnă că ea e pisica curcubeu! Și... Doamne! Ce repede se scurge timpul! realiză Carla.

   — Păi, azi-dimineață am primit mesajul și deja primul semn s-a întâmplat? spuse Michael extrem de serios. Data în care aveau să lupte pentru omenire și viețile lor, se apropia cu pași din ce în ce mai repezi.

   — Pregătiți-vă pentru orice! Nu avem timp de pierdut! zise Tina îngrijorată.

   — Meeow! mieună Chanel, cerând atenție.

   — Oo! Vino la mine pisicuțo! zise Michael încântat de drăgălășenia ce-i stătea în față.
Acesta o luă în brațe, iar Oliver plecă de lângă el. Carla se duse după el, apoi Michael părăsi și el încăperea, nu înainte de a-i arunca o privire lungă Kirrei.

   Kirra mângâie prietenos brațul Elysei și îi spuse că de fiecare dată când are o problemă, va putea veni la ea. Ely zâmbi puyin cam fals, iar roșcata o lăsă singură cu Tina.

   Dar, Kirra nici acum nu aflase ce o supărase cu adevărat pe Ely. Dacă ar știi ce se află în inima Elysei... Însă, doar o singură persoană știe: Tina.
Doar Tina știa că o invidia pe Kirra, fiindcă era împreună cu Michael. Michael, cel care-i cucerise inima de când dăduse ea mâna cu el.

   Spre seară, pe la ora zece și ceva, după antrenamente și diferite activități în grup, Oliver se trânti ca și frânt în patul său. Era foarte obosit, mai ales că noaptea trecută nu dormise. Acesta adormi imediat.

   De-a lungul nopții, Oliver se zvârcoli în pat, strâmbându-se și transpirând. Avusese o viziune-vis ce i se derula în cap fără oprire. Mai degrabă, avusese un coșmar.

   El se trezi, gâfâind, se ridică din pat și deschise ușa cu gândul să le dezvăluie prietenilor săi șocul pe care îl avuse și pe care îl urmau și ei să-l aibă.

   — Pleci undeva? se auzi o voce de femeie în spatele său. Oliver se întoarse, dar lumina slabă din cameră nu-l ajută să distingă identitatea persoanei.

   În secunda doi, tipa îl împinse atât de puternic, încât zbură până la scările ce duceau la parter, apoi se rostogoli pe ele până când se lovi cu tâmpla de ultima treaptă. Ea rânji satisfăcută și dispăru într-o clipă.

   Ceilalți auziră zgomotul puternic și ieșiră buimaci și nedumeriți din camerele lor. Carla fu prima care ajunse în dreptul camerei lui Oliver. Ușa era deschisă, iar el nu era înăuntru. Carla își trecu mâna prin părul său ciufulit și ieși din cameră. Privirea îi fu ațintită asupra scărilor. Aceasta încremeni când îl zări pe Oliver " împrăștiat" pe scări. Își duse mâna la gură și țipă. Restul veniră în fugă, când o văzură că se prăbuși în genunchi.

   — Oliver...? se încruntă Michael. Kirra coborî scările rapid, până la el, și își puse mâna peste mâna lui Oliver pentru a-l vindeca.

   — Eri...c..., murmură Oliver extrem de încet. Singura care-l auzi fu Kirra, iar inima ei tresări.

________________

Vă mulțumesc atât de mult pentru toate voturile, listările și comentariile! Fără voi n-aș fi putu ajunge 4 în SF! Chiar nu-mi vine să cred! Chiar suntem 4 ÎN SF???!