Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

!¡ She can control the life ¡!

   Kirra se trezi cu o durere de cap usturătoare. Nu-și amintea nimic din ce se întâmplase și nici unde era. După câteva secunde, îi observă pe Eric și pe Carla lângă ea.

   — Ce s-a întâmplat?! Și de ce mă doare capul așa tare? întrebă Kirra, ducându-și mâna la cap.

   — Seara trecută, când ai plecat de la petrecere, te-au urmărit doi tipi, dar am reușit să-i pocnesc în cap și până să plecăm unul dintre ei te-a atacat, îi explică Eric, punându-și mâna sa peste a ei. Kirra simți niște fiori pe toată șira spinării.

   — Aa...Mulțumesc! îi răspunse ea, ciudat de agitată.

   — Noi trebuie să plecăm, Eric..., spuse Carla sec, trăgând-o de braț pe Kirra.

   Eric încuviință din cap și se îndepărtă, lăsând-o pe Kirra să se ridice de pe canapea. Pe drum, cele două nu scoseseră niciun cuvânt.

   Nu după mult timp, având în vedere că ambele fete locuiau doar la câteva case depărtare de casa lui, ajunseră acasă.

   Kirra plecă în camera sa și se culcă. Ea se trezi abia peste două ore. Se ridică din pat și făcu un duș. Mult mai târziu își aduse aminte și de cutie.

   Luă cutia de pe hol și o duse la ea în cameră. Scoase ce era în ea: un săculeț mic din pânză, cât palma și o hârtie rulată și legată cu o fundă roșie. Parcă erau două! Kirra ignoră acest lucru și începu să citească scrisoarea:

   " Pentru Kirra

   Trebuie să fii informată că, se apropie sfârșitul lumii. Doar tu și încă cinci oameni puteți salva lumea.

   Voi ați fost aleși de rasa de extratereștri buni și ați fost înzestrați cu puteri supranaturale. Crede-mă, tot ce spun e adevărat. Dacă nu mă crezi, atunci chestia cu "vocile" și cu faptul că ai salvat lumea de la dezastru ce a fost?... Nu numai tu ai fost supusă acestui test, Kirra, ci și ceilalți cinci. Și din fericire, ați trecut toți cu bine proba. Iar eu trebuie să vă unesc pe toți înainte de a veni dezastrul.

   Da, probabil te întrebi de unde știu. Sau probabil mă crezi nebun. Nu, nu sunt, ca să știi... Eu am fost ales să vă îndrum și să vă învăț să vă folosiți puterea.

   Tu, Kirra, ești cea care controlează viața. Adică, tu ești tot ce ne înconjoară, tu ești viața însuși. De asemenea, tu poți să dai viață și poți vindeca orice. Dar poți lua viața într-un singur mod: de a crea scuturi pe care dacă cineva le atinge, moare. Însă acest lucru e periculos pentru tine, și îți slăbește și puterile.

   În curând va trebui să ne antrenăm pentru lupta care va urma. Nu uita, nu sunt în joc doar viețile noastre, ci a întregii omeniri.

   Oh! Cât pe ce să uit! Ne vom lupta cu extratereștrii răi ce se numesc Exilieni și vom fi ajutați de cei buni ce se numesc Inubi.

   Ne vom întâlni cât se poate de curând! Până atunci, cu bine, Kirra! "

   Kirra rămăsese cu gura căscată la propriu. Inima îi stătu în loc de-a dreptul, când văzu semnătura celui care îi trimisese scrisoarea asta numai cu minciuni stupide. Era unicul, singurul...Eric McClun.

   Cum era posibil așa ceva? Tocmai aflase că ea are puteri supranaturale? Era la mintea cocoșului că nu va crede farsa lui Eric. Dar un lucru o înspăimântă groaznic... De unde știa Eric, băiatul chipeș pe care nici nu îl cunoștea, de vocea pe care o auzise ea în ziua aceea, dacă ea nu îi spusese absolut nimănui!?

   — Este adevărat! dădu buzna în camera ei, Carla. Kirra tresări, aproape făcând infarct.

   — C-ce? reuși Kirra să spună ceva.

   — Nu te îngrijora, nimeni nu a înnebunit. Apropo, în cutie erau două hârtii rulate...Ghici cui i-a fost scrisă cea de-a doua? îi spuse Carla, așezându-se lângă ea și făcându-i semn cu ochiul. Kirra se încruntă.

   — Off, bineînțeles că eu, cap sec! oftă Carla, dându-și peste cap ochii.

   — Ești ok? înghiți Kirra în sec.

   — Sunt mai mult decât bine. Nu sunt nebună, Kirra...Nimeni nu e. Este adevărat. Apropo care-i puterea ta!? întrebă Carla cu zâmbetul pe buze.

   Kirra se ridică din pat, încă încruntată și șocată. Amica sa oftă din nou, dându-și ochii peste cap enervată și îi smulse scrisoarea din mână.

   — O, ce fain! Sper că nu mă vei omorî cu scutul acum! spuse Carla și începu să radă, dar se opri când observă că prietena ei nici acum nu o credea.

   — Băi, frate! Nu știu cum să te fac să crezi...Ia stai! Ce-ar fi dacă...Mi-aș folosi acum pentru prima dată puterile! spuse Carla cu un zâmbet diavolesc pe față.

   — Tu chiar ți-ai pierdut mințile! Hai s-o văd și p-asta, Carla! își regăsi Kirra vocea.

   — Bine! zise Carla direct, încă zâmbind. Ea luă săculețul mic și-l deschise. Kirra făcu ochii mari când văzu ce era în el. Era sclipici argintiu.

   " Chestia asta, orice ar fi ea, întrece orice limită. Acum pe bune, ne vom juca în praful ăla magic, acolo și ne vom transforma în zâne?" gândi Kirra. Aproape că o pufni râsul.

   Carla își murdări mâna cu sclipiciul din săculeț. Kirra o privi plictisită.

   — Nu îmi vine să cred că voi face asta! spuse Carla nerbădătoare.

   — Nici mie! îi răspunse Kirra dezamăgită de atitudinea Carlei.

   — Mai taci! Tocmai vei vedea cum mi se alungesc unghiile!

   În clipa următoare, Carla se chinuie să-și folosească puterile. Într-un târziu, după mai multe încercări, chiar i se alungiră unghiile degetelor, acestea prefăcându-se în metal. Kirra tresări și scăpă un țipăt.

   — Ți-am spus eu! zise Carla mândră.

   — Ce n...Chiar e adevărat? Nu cred așa ceva. Dar ce putere mai e și asta? îi tremură Kirrei vocea.

   — Hmm, eu fac mai multe lucruri... Eu pot să împietresc cu privirea, când mă enervez îmi cresc unghiile ca niște gheare mari, mult mai lungi de atât și sfâșii cu ele. Și să nu uiți, îți poți activa puterile dacă ai atins praful magic, îi răspunse Carla, încă mândră de ea.

   — O să am grijă să nu te mai enervez, înghiți Kirra în sec.

   — Ok, ai grijă! Hai că eu te las! Sigur mi-a început serialul preferat! S-ar putea să mă enervez dacă nu îl vizionez! o amenință în glumă Carla, apoi plecă, lăsând-o singură pe Kirra.

   Săculețul cel plin de praf argintiu îi atrase acum atenția Kirrei. Fără să se poată controla își murdări și ea mâinile cu acel sclipici straniu. Oare acum își putea folosi puterile...?

____________

   Capitol bonusss! Cum am terminat cu examenele, am zis să postez un capitol azi! Dar voi posta și vineri, urmând ca o perioadă să postez doar luni și vineri. Părerile le lăsați în comentarii, nu e așa greu să spui trei cuvinte despre capitolul ăsta banal...Mulțumesc tuturor!