Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

* Gelozie, așa se numește? * 2

Partea 2

Eric porni înainte, iar cele trei îl urmară. El o luă prin spatele casei lui, până într-un colț, unde se afla o portiță imposibilă de văzut din fața casei. Fără să mai vorbească cineva, își continuară toți drumul prin pădurea deasă.

Nu merseră mult timp, căci Eric se opri brusc. Fetele se opriră și ele.

- Am ajuns, zâmbi Eric.

- Eu nu văd decât o ceață..., se încruntă Carla.

- Și eu! spuse Kirra.

- La fel și eu..., adăugă Ely nedumerită.

- Uitați-vă mai bine! rânji el, iar ele îl ascultară.

Kirra, Carla și Ely se uitară cu atenție și ceața dispăru. În locul ei apăru o ușă, doar atât.

- Presupun că acum o vedeți... Doar cei la fel ca noi o pot vedea, zâmbi Eric, uitându-se la ele. El înaintă spre casa invizibilă și deschise ușa. Fetele uimite îl urmară și intrară și ele înăuntru. Urcară toți la etaj, unde se aflau camerele fiecăruia.

- Pe ușă scrie numele fiecăruia. În camera voastră aveți baie personală, iar pe noptieră aveți două chei, una de la ușa de la intrare și cealaltă de la camera personală.

- Văleu! Mai ceva ca la mine acasă! rânji Ely.

- Ăsta-i lux, frate...Și eu care credeam că vom sta ca sardinele într-o conservă! Glumesc..., râse Carla.

Fiecare intrase în camera lui. După câtva timp, Eric le anunță pe Ely și Carla să coboare jos și să-l aștepte acolo.

- Așteptați-mă în continuare, mă întorc imediat! le comunică Eric și ieși din casă.
Se repezi până la casa lui, unde văzu așteptând alt ales.

- Presupun că tu ești Michael MixMagic! îl luă Eric prin surprindere. Michael tresări. Acum două minute nu era nimeni, și dintr-o dată Eric apăruse în spatele lui.

- Da..., vorbi el și se încruntă puțin.

- Sunt Eric. Vino cu mine! Să-ți arăt unde vei sta cu noi..., îi spuse Eric.

Michael era puțin mai înalt decât Eric și mai slab. Era îmbrăcat numai în negru, chiar și bagajul său era negru. Ochii săi erau căprui și aveau o sclipire albastră, misterioasă și rece. Părul auriu îi strălucea, chiar dacă soarele apunea.

Nimeni dintre cei doi nu scoase vreun cuvânt până când, Eric se opri, din senin, în mijlocul pădurii. El deschise ușa invizibilă. Nou-venitul se sperie puțin când văzu interiorul casei. Chiar era invizibilă pe afară. Intrară amândoi înăuntru și fuseseră întâmpinați de Ely și Carla.

- Sunt Ely Rainbow! zâmbi Elysa și dădu mâna cu Michael.

- Iar eu sunt Carla Hurts! zâmbi la rândul ei și dădu mâna cu tânărul fermecător. Probabil că deja le cucerise pe amândouă, poate că nu mai pe una, sau poate că pe niciuna dintre ele.

- El are un mixt de puteri. Se poate face invizibil, poate controla focul, se poate deplasa cu viteza luminii și evident, poate ridica o masa enormă de greutate pe care nici un om nu o poate mișca măcar! Acum, prezentați-i voi camerele... Eu am o mică treabă! le explică Eric plictisit.

Fetele îl conduseră și îi prezentară toată casa. La final, Michael rămase în camera Carlei.

Kirra abia acum ieși din cameră și intră în camera Carlei. Cum intră, o văzu pe Carla lângă un băiat necunoscut.

- Ăăm...ăă..., își duse Kirra mâna la ceafă și se simți jenată.

- Ooh... Kirraa ai venit și tu! se uită Carla straniu la amica sa.

- Eu cred că o să plec, atunci...! îi răspunse Kirra, încercând să scape de situația în care se afla.

- Staaai! Nu te-a anunțat Eric că l-am găsit și pe el? Este și el un ales, la fel ca noi..., îi explică Carla.

- Aa...păi o să am ceva de discutat cu el! Încântată de cunoștință, dragă! îi întinse Kirra mâna.

Michael se apropie de ea, îi întoarse mâna cu palma în jos, se aplecă și i-o sărută discret. Kirra chicoti.

- Michael. Michael MixMagic. Stăpânesc focul, pot fi invizibil, mă pot deplasa cu viteza luminii și pot ridica obiecte extrem de grele.

- Kirra Life. Eu stăpânesc viața, zâmbi ea.

- Poate vindeca oamenii, îi poate ucide, dar cel mai important, îi poate readuce la viață! continuă Carla.

- Ei bine, hai că vă las! Mi-a părut bine, Michael! se grăbi Kirra, îi făcu cu ochiul lui Michael și ieși din încăpere. Îi dispăru zâmbetul pe față când pe hol apăru Eric.

- Ești un afurisit! îl întâmpină ea când acesta ajunse în fața ei.

- Ăă, ce? fu derutat el.

- Ia, uită-te la el! Nu mi l-ai prezentat pe Michel! Gelos ce ești! Și mai zici de mine, dragă! îi spuse Kirra, rânjind.

- Serios? Vrei să știi adevărul? Da... Nu ți-am zis pentru că..., se încruntă Eric, încercând să găsească un răspuns.

- Pentru că ești gelos! M-ai auzit, gelosule? termină Kirra fraza spusă de el, împungându-l cu degetul în umăr.

- Da, geloaso! îi răspunse Eric pe măsură.

- Da, bine..., cuplul geloșilor!! spuse Kirra și-și dădu ochii peste cap. Eric o sărută, rânjind.