Ajută-mă să trăiesc!

Capitolul 12

     - Kevin...eu...se bâlbâi Tara neștiind ce să inventeze pe motiv ca lipsise trei zile de la scoală. Am...m-am simțit rău. Spuse simplu apoi îl privi sperând să creadă.
      -Serios? Ridică o sprânceană. Atunci de ce părinții tăi nu a nunțat pe nimeni la școală?
      -Au fost ocupați.
Sigur...mă-ta să și-o tragă cu boschetarii iar tactu beat prin baruri ori ocupându-se cu afaceri murdare. Îi reproșă conștiința și știa câtă dreptate avea.
      - Ah... și? Ce ai avut? De ce ți-a fost rău? Întrebă privind în jurul lui sperând ca cineva să-și dea seama că încă sunt aici și așteaptă să fie serviți. Era clar că el știa că minte și doar intra în jocul ei.
     - Aaa...o mică gripă. Încă mă doare capul și am amețeli.
El dădu din cap însa nu prea comvins. Mințea, nu era chiar atât de prost.
Stătură în liniște mai multe minute, fiecare cu gândurile lui. Kevin avea o întrebare în minte de când intrară pe ușa cafenelei însă nu știa cum să o întrebe.
Bătu energic cu buricele degetelor în masă așteptând comanda ce nu mai apărea. Dacă mai aștepta mult o va lua razna. Își scoase telefonul privind ora: 8:30.
Aștepta de mai bine de 20 de minute să fie serviți însă parcă nenorocita aia de chelneriță dispăruse. Oftă ridicându-se nervos de la masă.
     -Aștepaptă-mă puțin. Spuse încercând să nu bufnească și porni spre ușa din spatele barului ce cu siguranță ducea spre bucătărie. Intră nervos și privi în jur. O văzu pe blonda ce trebuia să îi serveascã suită pe blatul de bucătărie călărită de unu ce era îmbrăcat într-o uniformă albă de bucătar. Văzu lângă ei pe blat o tavă cu două ciaiuri, două gogoși, două brioșe cu fișcă și două porții de clătite. Comanda lor.
      - Dacã nu vă deranjez aș vrea să-mi iau comanda pe care aștept sa o primesc de mi bine de 20 de minute! Spuse nervos în timp ce cei doi tineri se despart în timp ce bàiatul îl privea speriat și rușinat iar bonda rânjea. Târfa. Își spuse în minte.
Luă tava și îi privi nervos.
      - Sper să nu fiu nevoit să vin din nou aici pentru a vă plăti nota. Mârâi superior.
       - Sigur domnule. Îi spuse băiatul cu toate că aveau o vârstă destul de apropiată. Poate era mai mic cu un an și ceva. Nu vă deranjați, e din partea casei, pentru a ne revanșa că ați fost nevoit să așteptați. Fiți sigur, nu se va mai întâmpla.
       -Oh, haide, Zeac! Și tu? Se uită spre Kevin. Ce te enervezi așa? Doar ne sărutam și noi... Rânji blonda. Să știi că dacă vrei eu aș fi mai mult decât încântată să îți ofer același tratament, din partea casei, evident, pentru a mă revanșa că ai așteptat! Rânji blonda sărind de pe blat și agățându-se de el.
Acesta o împinse și privi spre băiatul ce o privea șocat, cu ochii măriți din pricina comportamentului ei. Bietul băiat, se pare că nu prea cunoștea femeile.
Zâmbi spre băiatul ce cu siguranță era ajutor de bucătar și spuse:
       -Ține minte aici, nu tot ce zboară se mănâncă! Spuse simplu apoi se întoarse ignorând-o pe blondă.
      - Zeac dragule...o auzi pe blondă cu vocea ei subțire și enervantă pisicindu-se pe lângă băiat.
      -Marș! Mârâi băiatul și plecă de lângă ea.
Kevin rânji mulțumit apoi plecă din bucătărie și se duse cu tava spre masa Tarei. Aceasta părea cufundată în gânduri încât nici nu observă că așeza mâncarea pe masă.
       - Buu! Șopti la urechea ei, iar aceasta tresări privindu-l cu ochii mari. La ce te gândeai? Întrebă așezându-se la masă și luând o gură din ceai.
      - La nimc. Ce s-a întâmplat? Întrebă privind buimacă mâncarea ce arăta incredibil de apetisant.
      - Ah, blonda aia era prea ocupată să se călărească cu un puști decât să ne servească și pe noi. Dar stai liniștită. Am rezolvat-o eu. Zâmbi mulțumit mușcând dintr-o gogoașa.
Tara nu se atingea de nimic doar îl privea simplu. Cum adică a rezolvat-o el?
       - Adică ai călărit-o și tu? Se încruntă ea scârbită.
       - Ce? Nu! Bufni în râs amuzat. Nu te mai gândi la asta și mănâncă și tu ceva.
Privi brioșa mare cu frișcă deasupra și o înhăță rapid. Mușcă cu foame și poftă din ea.
      -Îmm...murmură lingându-și buzele simțind gustul delicios al brioșei. Nu mai mâncase în viața ei ceva atât de bun.
La viața ei nu prea mâncase dulciuri. Ai ei nu-i cumpărau iar ea abia avea mâncare dar  dulciuri. Însă acum, profita de fiecare mușcătură din acea brioșă gustaosă.