Ajută-mă să trăiesc!

Capitolul 15

Era ora 23:30, iar Tara încă umbla stingeră pe drumurile pustii din oraș. Încercase cu greu să găsească un loc de muncă la care s-ar putea descurca bine însă nu găsese absolut nimic.

Unde să mai caut? Am bătut la pas jumătate din oraș...

Oftă și decise s-o ia spre casă fiindcă nu avea rost să mai umble degeaba pe aici. Își scoase o țigară din pachet fiindcă simțea o nevoie ciudată de a trage fumul toxic în plămâni. Oftă nemulțumită dându-și seama la al doilea fum că țigările astea nu prea își mai făceau efectul, avea nevoie de ceva mai tare.

Totul era atât de pustiu însă pe Tara chiar nu o deranja. Era atât de obijnuită cu singurătatea încât începuse să-i placă. Mai bine singură decât înconjurată de persoane false.

Avea să continuie să caute în continuare un loc de muncă însă ziua următoare, acum era plictisită plus că era aproape miezul noptii iar acum nu prea aveai ce loc de muncă să găsești, cel puțin nu unul dep care își dorea Tara, adică cinstit și pe propria muncă.

Își văzu casa la câțiva metrii și oftă. Spera din sumflet ca Bil să nu fie acasă. Și dacă era? Dacă era beat sau drogat și o va bate? Dacă îi va atinge trupul din nou? Numai gândul ăsta îi dădu fiori. Trebuia să fie puternică...De unde dracu putere? De unde atâta putere când eu simt că am să mor acum de frică! Nu mai fi așa fricoasă, Tara! Nu, nu pot fi puternică...eu nu am putere...nici măcar un strop...

Urcă cele trei trepte de pe verandă apoi intră încet în holul de la intrare. Sunetele ciudate ce se auzeau din living o făcu să ofteze. Cu siguranță Bil era prea ocupat cu femeia blondă ce gemea deasupra lui ca să o mai observe pe Tara ce trecu în fugă și urcă scările.

Îi lăsă pe cei doi pe canapeaua din sufragerie fără ca măcar să privească o clipă spre ei. Mereu când îl găsea pe monstru în astfel de ipostaze o făceau să se simtă cidat. Era tristă și supărată fiindcă un părinte normal nu și-ar trage-o cu oricine pe oriunde prin casă. Cu siguranță nici nu îi observase lipsa, sau poate că observase și acum va avea un motiv să o bată. Nu că ar avea nevoie de unul ca să o poată bate. Bătaia era la oridinea zilei, mai puțin când el era prea ocupat cu treburile lui murdare ca să îi mai aplice ei "lectii de viață".

Se opri în dreptul dormitorului lui și stătu o clipă pe gânduri. Tocmai ce venise după ce lipsise mai mult timp. Cu siguranță primise marfă pe care trebuia să o vândă. Acum că el era ocupat putea da târcoale prin camera lui și să ia și ea niște țigări de-alea bune și poate și niștre droguri.

Intră grăbită în dormitor și începu să cotrobăie prin dulapuri. Întreaga cameră era dezordonată, haine peste tot, mirosea puternic a tutun și alcool. Zâmbi când văzu sticla de Jack Daniels neîncepută pe jos printe alte sticle goale sau pe jumătate terminate de băutură așa că o luă rapid și o băgă în gheozdanul ce îl purta pe umăr. Oricum el nu își va da seama, niciodată nu o face. Începu să umble din nou printre lucruri până dădu de mai multe bacnote așezate în teancuri și prinse cu elastice. Mamă ce de bani... Omul ăsta face bani nu glumă! Ar fi tentată să ia însă știa că dacă ar fi luat baini de ăștia și-ar fi dat seama. Așa că se mulțumi doar cu câteva bacnote mototolite pe care le găsi printre hainele aruncate pe jos. Oftă și se aplecă spre sertarul de lângă pat în care găsi îndesate mai multe haine mototolite iar în fund găsi mai multe cuti. Înhăță una dintre cuti și îi scoase capacul privind mai multe plicuri transparente în care se aflau un praf alb.
-Cocaină...șopti ea înhățând câteva plicuri și le băgă în gheozdan alături de sticla de băutură.
Ar fi vrut să vadă ce se află și în celelalte cuti însă nu îi mai păsa. Era nerăbdătoare să simtă senzațiile fascinante oferite de acel praf. Avea să se facă praf în noaptea asta pentru ai da putere pentru ziua următoare.