Ajută-mă să trăiesc!

Capitolul 55

Se agăță de el, îl strânse cu putere, răsuflă. În ciuda frigului din cameră era atât de fierbinte...răsuflă din nou, se îndoi strângându-și ochii.

-Tara mea...Kevin îi sărută urechea, își strecură mâinile pe sub spatele ei fragil și o lipi de pieptul lui simțindu-i cu plăcere sânii ce se zdrobiseră de el. Se aplecă și îi sărută cu dragoste. Gemu...

Tara își înfipse unghiile în spatele lui simțind că va aluneca, chiar dacă nu avea unde. Își lasă bărbia pe umărul lui, se foi apoi i-l sărută. Își strânse picioarele în jurul șoldurilor lui simțindu-l cum se mișcă atât de fragil...simți că plutește printre răsuflările lui.

-Te iubesc...îi șopti la ureche și gemu lăsându-și fără să vrea greutatea pe ea, se împinse în ea și îi sărută buzele dulci, atât de dulci...

Ea nu spuse nimic, își înconjură mâinile în jurul gâtului lui bucurându-se cu disperare de plăcerea ce parcă curgea prin venele ei, dorindu-și totodată ca și el să simtă același lucru, iar tremurul lui îi împlini dorința.

Rămase agățată de el și după ce orgasmul îi străbătură până în măduva oaselor. Rămaseră îmbrățișați minute lungi.

-Tara...trebuie să ne ridicăm. Șoapta lui o făcu să tresare, îl privi surprinsă.

-Hmm? Kevin mi-e somn...

-Tara. Hai, nu avem timp.

-Timp pentru ce? Întrebă mormăind și foindu-se cu capul în umărul lui.

-Haide. Se ridică în fund, lăsându-i posibilitatea să-l admire fără ca el să observe. Când se ridică, gol, înfierbântat încă, adunându-și hainele pe care le aruncase la întâmplare ea își ascunse îmbujorată capul sub pilotă. Trase cu ochiul, el o surprinse bufnind în râs.

-Hoață mică!

-Eu? Niciodată! Chicoti.

-Haide, ridică-te și du-te să te schimbi. Vreau să vorbim, dar nu mă pot concentra dacă tu ești goală sub aia. Hai, nu mă uit. Se întoarse cu spatele și privi lung pe fereastră, Tara se ridică căutând cu privirea ceva ce ar fi putut pune pe ea să se acopere.

-Timpul a expirat! Kevin se întoarse spre ea făcând un pas mare și o cuprinse în brațe rânjind diabolic apoi își zdrobi cu disperare buzele de ale ei, făcând-o să icnească surprinsă.

Reuși să se tragă din sărutul răvășitor al lui Kevin, într-un final și trase pătura de sub pilotă și se înfășură în timp ce Kevin îi analiză cu furie spatele. O cuprinse din nou în brațe și îi pupă obrazul dulce.

-De mi-ai fi spus mai devreme...l-aș fi omorât eu în locul tău. Își presă buzele de clavicula ei oftând.

Tara zâmbi. Își lasă capul pe spate și îl privi atent.

-Nu mai sunt a lui, acum sunt a ta. N-avea nicio legătură cu ce îi spuse el, dar nu comentă.
  Pentru Tara doar acel gând o umplea de siguranță și fericire. Cât își dorise să nu mai fie a lui, iar acum când soarele apăruse și pentru ea și îi îndeplinise dorința simțea o teamă ciudată că totul ar putea fi doar un vis frumos, iar ea se poate trezi în orice clipă cu monstrul deasupra ei. Gândul ăsta o cutremură.

-Doar a mea... Șopti ea cu capul scufundat în scorbura gâtului ei. Te rog. Nu mai gândii, Tara mea.

-Vreau să vorbim puțin...

-Spune.

Oftă, ar fi vrut s-o lase să se schimbe mai întâi, dar văzând confuzia de pe chipul ei, o trase pe pat, fără să-i dea drumul din brațele lui.