Ajută-mă să trăiesc!

Capitolul 34

        Pov. Tara

     Am oftat adânc, din suflet și mi-am întors capul spre poza cu acel Kevin micuț și mi-am ferit atât buzele cât și ochii de el. Am închis ochii și m-am lăsat purtată de gânduri. Oare cum ar fi să fiu liberă? Exact ca o pasăre? Să pot face ceea ce mi-aș dori, să pot merge oriunde și oricând, să pot face ce vreau, să-l sărut pe Kevin, fără rețineri! Dar nu...viața mea nu poate fi așa cum mi-o doresc, ea trebuie să fie cum doresc alții! De ce nu pot face eu ce vreau? Mi-am urlat nervoasă în minte. De ce nu pot? De ce? Lă las deoparte teama și consecințele și să mă bucur de clipă. Dar nu... Eu trebuie să mă gândesc la consecințe? De ce să-l sărut? Dacă am să mă obijnuiesc cu asta? Dacă se va folosi de asta să mă distrugă? Dacă, dacă, dacă. M-am săturat de toți acești dacă. Vreas să trăiesc așa cum vreau eu! Nu cum vor alții. Sau mai bine zis cum mă obligă alții s-o trăiesc.

    Mi-am deschis ochii și mi-am întors capul spre el când am simțit patul mișcându-se. L-am privit cum s-a ridicat și s-a dus spre dulap. A deschis una dintre uși și a luat la nimereală niște haine. A așezat pe pat un bluzon larg, moale și o pereche de pantaloni de trening și o pereche de boxeri.

     -Sunt ok? A întrebat și a zâmbit strâmb.

    -Pentru ce? M-am încruntat neînțelegătoare.

    -Să te schimbi cu ele. Ce altceva ai putea face cu ele? Dacă vrei să rămâi dezbrăcată eu n-am nimic împotrivă. A rânjit iar eu mi-am rotit ochii ironică. Te las să te schimbi, vin înnapoi. A spus și a părăsit încăperea.

   Ok...m-am ridicat și mi-am dat jos bluzonul ud de pe mine. M-am pus în fața oglinzii de pe ușa șifonierului și am oftat apăsat. De ar vedea Kevin asta... Mai multe tăieturi îmi acopereau pieptul însoțite de multe vânătăi și zgârieturi, iar pe spate aveam o singură cicatrice de când mă lovisem în scări iar restul vânătăi ce parcă nu se mai vindecau. M-am retras din fața oglinzii oripilată de modul groaznic în care arătam și am luat grăbită bluzonul lui Kevin, boxerii și pantalonii. Doamne, ce mari sunt! Ce erau pantalonii pe care îi aveam, dar ce erau ăștia. Ei, oi fi eu mică dar arăt....foarte, foarte mică în hainele sale. Turul pantalonilor îmi ajungeau aproape de genunchi, picioarele nu mi se mai vedeau deloc de pantalonii ce atârnau, bine că aveau elastic și nu cădeau de pe mine...în totalitate. Bluzonul îmi era atât de lung și larg încât mânecile îmi treceau peste mâini cu mai bine de o palmă, la gât aproape îmi cade de pe umeri și mă bucur că nu am nicio vânătaie sau lovitură pe gât, însă dacă ar cădea materialul de pe umăr ar lăsa la iveală o ditamai vânătaia pe umăr așa că trebuia să am grijă. Mă holbam la imaginea mea în oglindă și mă tot strâmbam.

     Ușa s-a deschis iar râsul colorat al lui Kevin îmi mângâie auzul când mă văzu. M-am strâmbat zâmbind timid.

     -Serios, chear nu aveai ceva mai mare? L-am întrebat ironică în timp ce mă ciupi de nas aruncând pe patul dezordonat o trusă de primul ajutor. Deschise din nou șifonierul și privi în interiorul său.

     -Auzi, unde pun și eu astea? Am arătat spre hainele mele încercând să-mi ascund lenjeria. Nu de alta dar n-amveam chef de glume sau ceva. Cine știe, el era obijnuit să vadă lenerii intime care mai de care mai sofisticate, nu o simplă pereche de chiloți negri.

      - În baie...

    M-am dus în baie și le-am așezat frumos pe uscătorul de rufe. Am zâmbit mulțumită și m-am întors în cameră.

     -Ueeee! Am urlat și m-am întors când l-am vãzut cu spatele la mine doar în boxeri. N.am mai văzut eu băieți dezbrăcați însă nici atât de proastă nu sunt să nu-mi dau seama ce corp de zeu are. Omule, era al dracu de frumos! Avertizează și tu când te drăzbaci. Am urlat nervoasă însă nu m-am putut abține și mi-am întors ușor capul privindu-l spatele cu, coada ochiului. Cum naiba să nu te uiți la așa ceva? Eram a naibi de curioasă.