Cap. 12

642 57 1
                                    

TheExoArmy asta e rasplata ta 😂😂
______________________________________

Jisol's pov

Sunt in drum spre scoala care e la fel de lung si plictisitor ca intotdeauna, cel putin muzica ma ajuta sa vad lucrurile putin diferit.

Asteptam la semafor cand cineva ma bate pe umar. Cand ma intorc il vad pe Taeyong zambind si facandu-mi cu mana.

- Hey, il salut in acelasi timp scotandu-mi castile din urechi.

- Jisol! m-a strigat brusc de parca n-as fi chiar in fata lui, facand persoanele care erau in jur sa se uite la el si la mine in acelasi timp.

- Ceeee?

Si-a lasat mana jos dupa care a venit spre mine si m-a imbratisat. O fi facand el lucruri ciudate fara motiv sau spontan dar e dragut si ciudatel intr-un mod bun. Imi place.

Am inceput sa aud soapte in jurul meu, oameni spunand ca suntem draguti sau ca ar trebui sa mergem la scoala in loc sa stam aici facand asta dar au disparut si atunci mi-am dat seama ca semaforul trebuie sa-si fi schimbat culoarea. Am incercat sa ma eliberez din stransoarea lui Taeyong dar nu m-a lasat.

- Yah.. lasa-ma..

- Nu vreau.

- Ce? Taeyong, serios acum..

O face pe surdul acum sau e doar incapatanat? Pai daca nu am de ales.. mi-am pus bratele in jurul lui si l-am imbratisat inapoi dar imediat dupa m-a lasat sa plec, m-a luat de mana si am traversat strada.

Ce-a fost toata asta? Se joaca cu mine cumva?

- Taeyong...

- Ce e?

- Poti sa imi lasi mana acum.. spun foarte incet.

Sunt 99,99% sanse sa nu ma fi auzit pentru ca : 1. Am spus asta pe o frecventa pe care probabil doar cainii o pot auzi; 2. Priveam trotuarul. si 3. El era complet distras fredonand nu stiu ce cantec. Pe de o parte as prefera sa nu fi auzit pentru ca imi place cum se simte dar in acelasi timp as deveni mai rosie decat au fost vreodata.

- Mm.. ok.. daca vrei tu, scuze..
_______

- Unde ne vedem azi?

- Huh?

- Maine avem "concertul" scolii.. si ar trebui sa mai repetam putin..

Ah da, si uitasem de asta.

- Pai, alege tu. Mie mi-e indiferent.

- Bine, atunci ne vedem in curte dupa terminarea orelor si mergem la tine. E ok asa?

- Sigur.

- Ok, trebuie sa plec, ma astepta baietii.

Imi ciufuleste bine parul incalcindu-mi-l si dupa pleaca zambind.

- Yahh!! Taeyong!!

Auzindu-ma se intoarce si imi arata limba dupa care isi continua drumul.

E doar la cativa pasi departare de mine, as putea sa-i fac si eu asta sau ma pot razbuna mai tarziu cand se va astepta mai putin.

Imi scot telefonul din buzunar pentru a-i da mesaj mamei sa o anunt ca Taeyong va veni la noi dupa scoala. Eram pe punctul de a apasa trimite cand o mana,avand unghiile roz, apare in fata mea si imi impinge telefonul din mana facandu-ma sa-l scap, iar pentru ca stau exact in capul scarilor s-a lovit de trepte pana a ajuns jos.

- Ups, fii mai atenta data viitoare.

Deja stiu cine e doar auzindu-i vocea dar tot am privit-o in ochi cateva secunde doar sa vad cat de multumita e de ce a facut. Nu i-am facut nimic, nici macar nu vorbesc cu ea, Lisa face asta doar pentru ca vorbesc cu Taeyong. Care e problema? Suntem prieteni.

A ranjit si a plecat.

Cand mi-am luat telefonul de jos ecranul era facut bucati complet, spart in cioburi mici iar unele dintre ele au si cazut. Am incercat sa-l ating si m-am zgariat in marginile ascutite ale sticlei. Apoi am incercat sa il deschid dar degeaba. Cum o sa-i explic asta mamei?

Trebuie sa vad daca imi pot repara telefonul si cat mai repede posibil.
______________

Il vad pe Taeyong venind spre mine impreuna cu prietenii lui asa ca o iau inainte, vreau sa evit alte posibile probleme pe cat posibil.

- Sol-ah!!

Nu te intoarce Jisol.

- Sol-ah!!!

- Te-am auzit de prima data, de ce mai strigi?

- Pentru ca nu imi raspunzi.

Cand a ajuns aici? Mai devreme era langa usa iar eram deja iesita din curte.

- Ce-i cu fata asta?

- Ce vrei sa spui?

- Dispozitia ta s-a schimbat la 180 de grade de cand te-am vazut ultima data.

- Doar ma doare capul, il mint.

- Atunci sa ne grabim sa ajungem mai repede acasa. O sa-ti treaca daca iei o pastila.

S-o creada el. Eu nu i-au medicamente decat in cazuri extreme si acum chiar n-am nimic. Apreciez totusi ingrijorarea; e dragut din partea lui.

Povestea NoastraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum