Cap. 26

459 43 6
                                    

*cu cateva zile in urma*

Jisol's pov

- Voiai sa ma vezi, tata?

- Da. Intra si inchide usa.

Am facut cum a spus urmand ca mai apoi sa astept pana ce va fi atent la mine.

- Trebuie sa te desparti de Taeyong.

- C-ce?

Asta nu se poate intampla...

- Nu o sa mai repet pentru ca am spus-o foarte clar.

- Dar, nu vreau sa fac asta.

Nu pot spune ca nu m-am asteptat la asta; la un moment dat trebuia sa se intample. Cunosc prea bine "regulile" din SM dar speram sa mai am timp.

- Nu e despre ce vrei tu Jisol. Taeyong trebuie sa se concentreze pe antrenamente. E fie el fie tu. E alegerea ta, dar daca as fi in locul tau m-as distanta de el cat inca e la inceput pentru ca cu trecerea timpului iti vei da singura seama ca il tragi in jos si daca nu va fi in stare sa se ridice la nivelul asteptarilor atunci nu va debuta. Chiar vrei sa se intample asta?

- Nu.. spun incet.

Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa stau in calea visului sau dar nu mi se pare corect. Compania nu ar trebui sa se implice in vietile personale ale artistilor.

- Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta..

- Nu trebuie sa ma minti in fata. Spune pur si simplu ca iti urmaresti propriile interese.

- Ce ai spus? ma intreaba iritat.

- Nu cred ca e nevoie sa explic, stii prea bine la ce ma refer. Pur si simplu nu mi se pare drept.

Pot vedea foarte clar ca e deranjat de raspunsul meu. Nu prea imi pasa.

- Permite-mi sa fiu clar:  fie intrerupi orice legatura cu Taeyong, fie o sa am grija sa nu devina un idol vreodata chiar daca pleaca la alta companie.

Chiar e in stare sa faca asta. In ciuda faptului ca mi-am petrecut aproape toata viata pe un alt continent, am invatat multe despre modul in care actioneaza el. Nici macar nu stiu de ce ne-am mai intors. Mama zicea ca vrea sa petreaca timp cu noi dar el e aproape toata ziua plecat. Acum stiu de ce Jiyong a ales sa fie artist la o alta companie. A facut alegerea buna.

Imi e frica sa il contrazic. Imi e teama ca nu am de ales decat sa fac ce spune.

- Cum zici tu. Pot sa plec? intreb privindu-l absenta, el da din cap si ma intorc dar cand deschid usa imi spune:

- Nu trebuie sa mai vii la serviciu de acum. Am angajat un alt asistent care incepe maine.

Nu am spus nimic si am plecat. Am parasit cladirea indreptandu-ma undeva, oriunde. Doar sa fie departe.

Si uite asa mi-a luat celalalt lucru pe care il iubesc. Artistii de la SM erau ca o ca doua familie pentru mine, ma simteam in largul meu cu ei si imi placea sa ii ajut. Nu voi mai putea sa-l vad pe hyung dansand cu Taemin; Chanyeol si Baehyun certandu-se din nimic, Jongdae tipand continu.. Acela a fost locul unde mi-am facut primii prieteni de cand am venit in Coreea inainte sa ma apropii de Taeyong.

M-am intors de unde am plecat.

Mi-as dori sa fiu capabila sa schimb lucrurile dar nu am nici o putere sa fac ceva. Pot doar sa ii dau drumul altfel ii voi incurca viata.

Imi pare rau Taeyong.. nu am de ales. E pentru binele tau. Vreau ca tu sa fii fericit.
____________

Am stat cateva ore in oras iar apoi l-am sunat pe Jiyong pentru ca nu voiam sa merg acasa. O sa ma simt sufocata acolo.

- Carui fapt datorez aceasta onoare?

In mod normal i-as fi raspuns si eu in aceeasi maniera dar acum chiar nu am dispozitia necesara.

- Pot sa stau la tine peste noapte?

- De ce suna vocea ta ca si cum ai fi baut? Kwon Jisol esti asa..

Pedepsita? As vrea s-o vad si pe asta.

- Da sau nu?

- Normal. Vrei sa vin sa te iau?

- Nu-i nevoie. Sunt deja jos.

Am ajuns tocmai in cealalta parte a orasului mergand pe jos. Cred ca am fost mult prea prinsa in ganduri ca sa-mi dau seama.

- Vin sa-ti deschid. Astepta doua secunde.

Cand a aparut de dupa usa l-am luat in brate, el nu a spus nimic ceea ce e neobisnuit pentru ca nu am obiceiul sa il imbratisez des dar cand o fac zice ca nu sunt Jisol. In momentul in care a m-a mangaiat pe spate am inceput sa plang.

E cea mai proasta zi din viata mea.

- Ce s-a intamplat?

I-am povestit tot iar el m-a ascultat fara sa ma intrerupa macar o data.

- As minti daca as spune ca sunt surprins.

- Si eu la fel..

- Poti sa ramai aici cat timp vrei pentru ca mi-e clar ca nu vrei sa-l vezi prea curand. Asa am si eu timp sa stau cu surioara mea. Oppa o sa aibe grija de tine, zambind.

- Mersi.. dar nu pot sa dorm fara Ten.

- Cine-i Ten?

- Ursul meu de plus, e cat mine de inalt, mov..

- Ah imi amintesc de el. Pot merge sa-l iau. Mai ai nevoie de altceva?

- Niste haine.. tableta grafica..

- Mai bine fa-mi o lista cat ma schimb.

Dupa ce a plecat, am urcat la etaj intr-una din camerele libere si m-am trantit pe pat. Chiar atunci am primit un mesaj.

" Tocmai am terminat repetitiile si sunt asa obosit ca abia imi mai pot misca picioarele. Vreau sa vorbesc cu tine inainte sa adorm 😢😪"

M-am holbat la mesajul acela minute bune fara a fi capabila sa tastez ceva. Un alt mesaj m-a trezit la realitate.

"Sol-ah.. dormi?"

Nu.

"Cred ca da.. Vise placute Jisol 😙"

Si tie la fel, Taeyong..
______________________________________

Stiu ca vin cu vesti proste TheExoArmy. Poti sa ma omori inainte de teza la engleza maine. Nu ma supar.

Mianhe 😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢

Povestea NoastraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum