Cap. 13

540 50 4
                                    

Jisol's pov

- Dute sus primul, vin si eu imediat.

- Ok.

Jisol, acum trebuie sa gasesti o explicatie plauzibila pentru parinti in caz ca vor intreba de ce nu raspunzi la telefon... Mintea mea e complet goala, minunat, exact cand am cea mai mare nevoie.. ce sa fac?

Am dat peste mama.

- Ti-e foame?

- Nu prea.. ai primit mesajul meu?

Mai am o mica speranta..

- Nu. De ce?

.. care s-a ruinat.

- A venit Taeyong, voiam doar sa-ti spun.

- Da? Unde e?

- Sus, ma duc si eu.

- Nu voiai sa-l vad eu sau ce? Aveti grija ce faceti.

- Mama!

- Ce? N-am zis nimic, zambind. Dar serios acum, nu-l placi nici macar un pic?

E destul de ciudat sa o aud pe ea zicand/insinuand astfel de lucruri, parca nici nu-mi vine sa cred asta.

- Nu-nu trebuie sa stii tu..

Balbaiala mea m-a dat de gol nu-i asa?  Mai bine taceam.

- Daca va e foame sa-mi spui bine?!

- Da..
_________

Taeyong's pov

Am un presentiment ca ceva e in neregula ceea ce inseamna ca Jongin avea dreptate. Dar.. ce i se intampla de nu spune nimanui si de ce? Nu poate fi asa grav, nu? Adica ea nu e genul de persoana care sa se bage in probleme. Voi afla de ce mai devreme sau mai tarziu.

Pana vine si ea o sa-mi gasesc de lucru sau doar o sa..

- Ce-i asta?

Am gasit o agenda neagra pe biroul ei in care e un desen; persoana asta mi se pare cunoscuta: TY. Hmm... stai asa, astea sunt initialele mele si baiatul asta chiar seamana mult cu mine, daca nu sunt chiar eu.

- La ce te uiti?

- Am gasit ceva interesant. Iti pare cunoscut? o intreb aratandu-i desenul.

- N-nu.. de ce ai zice asta?

Dupa o scurta privire si-a indreptat atentia spre orice altceva in afara de mine. Acum sunt sigur ca  sunt eu. Las agenda pe birou si sterg initialele scrise de ea pentru a le inlocui cu numele meu complet.

- Yah.. ce faci?

- Acum e mai bine.

- De ce.. ce te face sa crezi ca esti tu? Eu doar am mazgalit fara sa..

Am facut un pas spre ea ceea ce a facut-o sa devina agitata.

- C-ce?

E asa adorabila cand se balbaie, ar fi pacat sa o fac sa fie si mai emotionata nu?

- Asta, spun dupa care o pup pe obraz.

- Tae..
_____

Jisol's pov

De ce ar face asta?

- A mers, spune zambind.

Huh? Ce sa mearga? A facut asta intentionat ca sa ce? Sa ma faca pe mine sa nu mai pot vorbi normal? Pur si simplu simt ca imi ard obrajii.

- Cute, ciupindu-ma de obraji.

- Nu fa asta..

- De ce nu?

- Doar.. nu.. de ce..

- Doar asa...

Am senzatia ca nu e chiar asa cum spune el dar nu sunt genul care sa il bata la cap pana recunoaste pentru ca nici eu nu suport sa fiu presata. Daca va vrea neaparat sa-mi spuna o va face singur.
________

- Yah, Taeyong, parca ti-am zis sa-l lasi.

- Si eu parca ti-am zis ca nu vreau. Eu te-am lasat sa-l imbratisezi pe Tibbers, eu de ce n-am voie? gesticuland cu labutele mari ale lui Ten.

Ten e ursul meu de plus, e cat mine de inalt, 1,65 metri inaltime, e mov si foarte pufos, are o funda maro prinsa la gat. L-am primit cadou de ziua mea de la cei din Exo. Prima data cand a fost aici l-a ignorat complet si acum nici nu-l mai pot lua inapoi.

- Taeyong!!

Nu-mi place cand cineva il atinge; pur si simplu, iar acum ma plimb prin camera dupa Taeyong care il tine pe Ten.

- Bine.. 

In sfarsit l-am recuperat. Dar apoi i-am vazut fata: ochii aia de catelus care parca m-ai aveau putin si plangeau, sa nu mai zic de boticul pe care l-a facut - e literalmente cel mai adorabil lucru pe care l-am vazut vreodata, pur si simplu ti se frange inima privindu-l. 

- Of.. ok, ok. Ia-l. Doar sa nu mai.. faci asa..

- Yyeeyy!! a strigat fericit.

Parca are 5 ani, serios. Sincera sa fiu, il credeam mai matur; se pare ca m-am inselat.

- Mersiii!!!

Si apoi a iesit pe usa cu tot cu el. Ce? De ceee?

- Yah, unde te duci?

Fara raspuns. Aish. Cand am devenit eu dadaca unui copil? Normal ca trebuie sa merg dupa el, nu-l pot lasa sa-l ia pe Ten. Eu pe ce mai dorm la noapte? ursul ala e perna mea. Serios acum, daca ii face ceva, il omor. Am coborat si eu la parter, doar sa-l vad pe Ten pe canapeaua din living si nici urma de Taeyong, dar i-am auzit voce avenind din bucatarie si judecad dupa mirosul din aer, mama a facut prajituri. Oh, nu; nu-l mai scot de acolo.

Imediat ce m-a vazut a venit la mine tinand in mana un fursec cu ciocolata.

- Spune AAAA!!

Nu am doi ani ca sa trebuiasca sa fiu hranita, deci am incercat sa i-l iau din mana.

- Am zis sa spui AAA, altfel nu-l primesti.

Bine, Taeyong e dragut, intr-un mod putin enervant si copilaresc, nu l-as fi crezut asa inainte sa-l cunosc.

- AAA.. am spus si el m-a pus fursecul in fursecul in gura.

- Good girl, mangaindu-ma pe cap.

Nu iar..

- Ar trebui sa plec, ne vedem maine, Jisol.
______________________________________
TheExoArmy scuze, am spus ca-l voi posta un weekend dar nu am apucat sa-l termin. Testul ala mi-a mancat zilele in ultimele 2 saptamani. L-am terminat in ora de fizica totusi. ^^'
Sper ca ti-a placut. ♡

Povestea NoastraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum