Cap.35

390 40 2
                                    

Jisol's pov

- Haide Jisol!!! spune Jongin fiind iritat si nerabdator.

- Doua minute, ridicand 2 degete in aer fara sa-mi iau ochii de pe hartia din fata mea.

- Au trecut 30 de cand spui asta.

Si tot 30 de cand se plimba in stanga si-n dreapta prin fata biroului meu plangandu-se ca imi ia prea mult.

- As termina mai repede daca nu m-ai deranja. Trebuie sa fac niste calcule si nu pot sa obtin nici un rezultat daca nu poti sta linistit macar putin.

- Dar imi e foameee... se smiorcaie.

- Gaseste pe altcineva cu care sa mananci daca nu mai poti astepta.

- Nu. Mi-ai promis ca vom lua cina impreuna iar asta inseamna ca nu ies pe usa aia fara tine.

Mi-am facut-o cu mana mea, nu-i asa?

- Ok, oftand. Ultima sansa. Daca in 2 minute fix nu esti gata te scot pe usa cu tot cu scaun.

*exact 120 de secunde mai tarziu*

- Gata.

Spunand asta a venit in spatele meu si a apucat spatarul scaunului pe care stateam dupa care a inceput sa mearga spre usa tragandu-ma dupa el - mda, putea face asta foarte usor tinand cont de faptul ca avea roti - macar am parte de o plimbare.
_____

- Esti fericit acum?

- Foarte, zambind larg in timp ce apuca o bucata de pui cu betigasele.

- Ma bucur sa aud asta, spunand holbandu-ma la legumele din fata mea.

Nu prea am pofta de mancare in ultima vreme, motiv pentru care abia ma ating de ce am in farfurie. Mananc, dar destul de putin.

- Ce s-a intamplat, Jisol?

Uite si latura lui protectiva - ma asteptam sa apara mai devreme sau mai tarziu.

- Nimic... pur si simplu nu prea imi e foame.

- Esti sigura? puteam simti foarte clar ingrijorarea din vocea lui.

- Yep. Ce altceva ar putea fi?

- Um.. in afara de stres... imi ia telefonul de pe masa si il deblocheaza dupa care il intoarce spre mine aratand spre poza cu Taeyong pe care o am ca wallpaper.. poate asta? isi termina propozitia ridicandu-si sprancenele.

- De unde stii de poza asta?

Imi iau telefonul inapoi din mana lui simtindu-ma oarecum stanjenita apoi il pun in buzunarul interior al sacoului.

Dupa ce am facut asta m-am uitat la el doar pentru a-l vedea ranjind. Stiu ce ii trece prin cap in momentul asta.. adica toata lumea isi poate da seama si fara ca eu sa fiu nevoita sa il intreb.

- Sa NU deschizi subiectul, accentuand "nu"-ul.

Nu am chef sa vorbesc despre asta acum mai ales pentru ca maine trebuie sa ma intalnesc cu Taeyong. Incep sa am emotii acum ca mi-am amintit.

- Niiici nu aveam de gand, mentinand acel zambet malefic.

Acum am acea "Glumesti nu-i asa?" expresie. El e cel care mi-a aratat poza  in primul rand iar acum face pe nevinovatul? Ruda sau nu, fratii mei nu se pot abtine sa ma tachineze. Asa traiesc eu...

___________

Taeyong's pov

*Baby don't stop playing in the background*

Eram intins pe podea holbandu-ma la tavanul de deasupra mea fara sa clipesc. O coregrafie gata mai sunt alte.. ugh le-am pierdut numarul si sunt deja obosit.

- Taeyong?

Mi-am intors capul spre directia din care mi-am auzit numele si l-am vazut pe Jongin hyung inchizand usa si inaintand spre mine.

- De ce esti lipit de podea? ma intreaba asezandu-se langa mine.

- Pentru ca e rece si pentru ca imi e lene sa ma asez pe banca, e mult prea departe, ii raspund ridicandu-ma in sezut. Ce te aduce aici?

- Am venit sa imi iau ploverul, aratand spre bluza albastra din cuier. Tu de ce esti singur?

- Ii incurc pe ceilalti deoarece uit pasi asa ca repet singur in speranta ca o sa-mi revin. E prima data cand mi se intampla asa ceva.. nu stiu ce-i cu mine.

Adica stiu, dar nu ma inteleg pe mine insami iar asta ma face sa fiu confuz.

Oftez strangandu-mi genunchii la piept.

- Ba da, stii. Adica.. e evident.

- Huh? incruntandu-ma.

- Doamne, voi doi sunteti ceva de neinchipuit, zambeste dand din cap in stanga si in dreapta.

- Hyung, despre ce vorbesti?

Am nevoie de niste explicatii pentru ca m-a bagat in ceata. Ce vrea sa spuna prin "voi doi"? Si ce stiu deja?

- Ti-a spus de ce a plecat?

Cand m-a intrebag asta mi-am dat seama imediat ca vorbeste despre Jisol.

- Nu.

- Ah.. privind in alta parte.

Asteapta putin.. asta inseamna ca..

- Tu stii?  facand ochii mari.

- Mda.. muscandu-si buza.

- De ce? Ce ti-a spus?

Incep sa devin din ce in ce mai agitat deoarece mai am foarte putin si voi afla ceea ce vreau sa stiu de atata timp. De ce nu m-am gandit pana acum sa il intreb pe Jongin? Sunt asa un idiot, ar fi trebuit sa imi dau seama ca lui i-a spus - era evident.

- Nu cred ca ar fi trebui sa ma bag in asta. Scuze.

Dupa ce a rostit acele cuvinte a vrut sa se ridice insa l-am prins de incheietura tinandu-l in loc.

- Te rog, hyung. Am nevoie sa stiu.

M-a privit pentru cateva secunde nefiind sigur daca ar trebui sa-mi dezvaluie ceea ce Jisol a tinut ascuns fata de mine atata timp.

- Bine, oftand.

M-am asezat intr-o pozitie mai confortabila fiind ochi si urechi. Eram  foarte agitat in ciuda faptului ca nu o aratam. Ma simteam de parca as fi fost intr-unul dintre momentele cruciale din viata mea.

- A fost din cauza tatalui ei. Jisol mi-a spus ca exact inainte de a fi ziua ta a chemat-o la el si i-a spus sa se desparta de tine.

A inspirat adanc facand o pauza dupa care a continuat.

- Mai bine spus, i-a dat de ales... sa ramaneti impreuna si sa nu fi avut o cariera sau ca tu sa ajungi unde esti acum iar ea sa se distanteze de tine permanent. Jisol a preferat sa plece pentru ca asa credea ea ca e cel mai bine pentru tine cu toate ca nu si-a dorit-o cu adevarat. Plus ca la cat de bine o cunosc sunt absolut sigur ca a mintit cu legatura la motivul plecarii ei doar pentru a te proteja, dar poate asa a crezut ea ca e mai bine sa procedeze atunci, iar faptul ca te-a manipulat in asa fel incat sa fii suparat pe ea a fost doar pentru a nu incerca sa o contactezi.

- D-deci... nu a fost.. adica.. a facut-o pentru mine? intreb abia reusind sa-mi gasesc cuvintele iar el a dat din cap ca si raspuns.

- Chiar ar trebui sa discutati unul cu celalalt despre asta. Eu o sa plec acum ca sa te las sa repeti.

- Mhm..

S-a ridicat de jos si am mers pana la cuierul din celalalt capat al salii pentru a-si lua ploverul dupa care si-a luat ramas bun si m-a lasat singur cu propriile mele ganduri.
______________________________________

Deeeci.. TheExoArmy ghici ce urmeaza? XD

Povestea NoastraWhere stories live. Discover now