Povestea Noastra

Cap. 16

Taeyong's pov

O urmaresc pe Jisol de la o distanta sigura inca de cand a plecat de acasa; mi-a fost prea dor de ea ca sa mai astept pana la prima ora asa ca m-am trezit mai devreme si am mers la ea acasa.

Noaptea trecuta abia am adormit, ceea ce se intamplase cu cateva ore inainte nu-mi dadea pace, nu gaseam un loc destul de confortabil in tot patul pentru a dormi.. de fiecare data cand inchideam ochii o vedeam pe ea, o simteam langa mine. Nici macar Tibbers nu m-a ajutat sa adorm.

Ugh!! Nu pot sa sa mai stau departe. Cand a luat telefonul pentru a schimba cantecul am luat-o de mana. La inceput nu observase dar imediat ce a facut-o si-a dat jos castile si a continuat sa mearga langa mine fara sa spuna nimic. Credeam ca o sa-mi spuna sa ii dau drumul insa nu a facut-o - mai bine asa, oricum nu aveam de gand sa o fac. Ma simteam bine doas stiind ca e langa mine.
________

Nu am vorbit pana am ajuns aproape de curtea scolii si primul lucru pe care mi l-a spus a fost:

- Ne vedem in clasa.

Si cu asta si-a intins degetele cu scopul de a-si elibera mana doar ca eu nu i-am facut pe plac si i-am tinut-o strans in continuare. Neintentionat, sau poate cu buna stiinta, i-am adresat o privire mortala pentru ceea ce a spus.

- Ce? m-a intrebat confuza.

E asa draguta. Dar nu, nu acum Taeyong, nu-i pica in plasa.

- De ce? o intreb ridicand mainile noastre impreunate, degetele ei fiind inca desfacute.

- Aproape am ajuns la scoala, o sa ne vada colegii.

- Si ce?

- E doar ca.. o sa spuna tot felul de lucruri si nu vreau sa pici prost din cauza mea.

- Nu-mi pasa de ce spun ei Jisol. N-au decat sa comenteze daca vor.

- Taeyong...

- Ai incredere in mine, ok?

Nu mi-a raspuns, in schimb s-a uitat in jos spre tenisii ei. De ce e asa? Nu cu mult timp in urma imi spunea ca nu ii pasa ce gandesc altii despre ea, acum ce e diferit? Eu? N-as lasa pe nimeni sa spuna ceva rau despre ea sau sa o jigneasca in vreun fel, de asta sunt aici, plus ca mi-am luat angajamentul fata de Jongin ca voi avea grija de ea si am de gand sa il respect

- Ok, mi-a raspuns zambind.

Pana am ajuns in clasa am incercat sa-i distrag atentia vorbind despre orice altceva in asa fel incat sa nu ii bage in seama pe cei care se uitau la noi. Am senzatia ca nu a prea functionat. Daca as putea sa le inchid gura tuturor si sa le pun niste petice pe ochi as face-o pentru ca ea se simte incomod.

- Ce zici, vedem un film mai tarziu?

- Suna bine cred.. Unde?

- Cinema?

- Nu prea imi place locul ala.

- Hmm.. pai data trecuta am fost la tine deci acum mergem la mine. Sa ma astepti dupa ore si daca pleci inainte jur ca..

- Ok, ok am inteles o sa ma omori, dandu-si ochii peste cap.

- Bingo.
_______________
Jisol's pov

Ugh.. cat de greu poate sa treaca timpul la scoala? N-am ajuns nici macar la jumatatea programului scolar si deja simt ca mor. Vreau acasa, sau in orice alt loc numai aici nu.

Urmatoarea ora e mate si partea cea mai frumoasa e ca vom face recapitulare pentru testul de maine. Grozav.. remarcati-mi entuziasmul. Sper doar sa nu-mi stric media din nou.

Holurile sunt pustii din moment ce toata lumea s-a adunat in curtea scolii pentru nu stiu ce anunt - nimic important probabil de aceea am ales sa nu merg. O sa-mi iau caietele din dulap inainte sa ma intorc in clasa. Istorie.. engleza.. chimie.. mate.. l-am gasit.

- Ce mai jaci Jisol?

Acea voce. Chiar era nevoie sa apara ea in momentul asta? Lisa e ca o aschie ce iti intra sub piele si nu mai iese, nu se vede dar o simti de fiecare data cand faci o miscare - in cazul meu, imi strica sansa la o viata linistita.

Doar o sa plec. Nu are rost sa incerc sa port o discutie cu ea acum; discutie insemnand ca ea vorbeste.

Am intins mana dupa caietul meu de notite cand usa dulapului s-a inchis in fata mea prinzandu-mi degetele. Am tresarit din cauza durerii care a aparut din instant si se simtea pana aproape de umar.

- Te-am vazut dimineata cu Taeyong.. a inceput sa spuna si in timp ce punea si mai multa presiune asupra usii.

De ce dulapurile astea trebuiau sa fie facute din metal? Marginile nu sunt rotunjite in vreun fel sau finisate si taie, simt asta, simt ca-mi amorteste mana din ce in ce mai mult.

- De cate ori trebuie sa spun.. a slabit stransoarea pret de cateva milisecunde dar n-am reusit sa mi-o trag la timp pentru ca a trantit-o inapoi mai puternic.. sa nu il atingi pe Taeyong? Consider ca sunt o persoana cumsecade stii?

Cumsecade pe naiba! Ar fi frumos daca nu mi-ai rupe degetele! Multumesc!

- Mi-e greu sa cred ca nu intelegi ce ti se spune. Pazeste-ti spatele, mi-a soptit iar inainte sa plece a mai apasat o data cu toata puterea pe usa.

Cu mana stanga am deschis-o iar ce am vazut mi-a facut genunchii sa tremure - sange. Aveam o taietura pe 4 dintre degetele de la mana dreapta; nu sunt experta dar pare a fi adanca. Am incercat sa le misc dar am realizat ca e o idee proasta pentru ca sangerarea s-a inrautatit si mana a inceput sa-mi tremure. 

Am auzit clopotelul sunand ceea ce insemna ca toti se vor intoarce curand. Nu pot sta aici. Mi-am luat telefonul si o batista din dulap dupa care am iesit pe usa din spate pentru ca nimeni sa nu ma vada.

M-am asezat pe scari dupa care mi-am infasurat bastista in jurul taieturii pentru a opri sangerarea; s-a facut rosie aproape imediat.

Am incercat sa-i sun pe parintii mei dar nici unul nu mi-a raspuns si fara sa-mi dau seama am inceput sa plang. Ce-am facut gresit? Sunt la serviciu deci n-am sa dau de ei prea curand. Mai am o singura speranta, cineva care o sa-mi raspunda.

- Da?
______________________________________

TheExoArmy scuze pentru un capitol de genul asta in ajunul Craciunului   ㅠㅠ speram sa-l fi terminat mai curand dar nu prea am avut timp. Sorry 😅.

Apropo daca e ceva in neregula ca propozitii care nu au sens sa-mi spui; posibil sa nu-mi fi dat seama.