Povestea Noastra

Cap. 33

Jisol's pov

- Cum e noul serviciu? Te distrezi?

- Glumesti, nu-i asa? ridicand din sprancene. Me doare capul de o luna.. si vezi astea? aratand spre cearcanele mele, dorm maxim 4 ore pe noapte, in cele mai multe cazuri la birou. Deci da, ma distrez la culme.

De ce trebuie sa fie atat de multe hartii? Abia de am trecut prin jumatate din ele de cand am venit si am senzatia ca nu se mai termina.

- Ia-o mai usor. Pot sa vad cat de stresata esti de la o posta.

Eu o simt 24/7. O sa treaca in cele din urma, cand o sa ajung cu situatia la zi.

- Mda.. stiu..

- Ai renuntat la arte pentru management doar ca sa poti prelua SM. Esti sigura ca ai luat decizia corecta?

Sigura? Nu prea, insa trebuia sa o faca cineva si pe asta. Inca mai pot creea caractere otome in timpul liber, deci nu e ca si cum nu as mai putea desena. Vreau doar sa fac ceea ce e corec. Intr-un fel, simt ca am o datorie fata de toti artistii companiei si vreau sa schimb cateva lucruri daca tot am ales ceva diferit fata de ce planuisem sa fac initial cu propria viata. A fost decizia mea si nu o regret.

- Apreciez ca iti faci griji pentru mine, oppa. O sa fiu bine.

- Tu tocmai ai...

Jiyong a ramas fara cuvinte. Asta e cea mai mare realizare a mea de pana acum. E singurul caruia ii spun asa pentru ca el este cu adevarat fratele meu. Nu stiu de ce este atat de surprins, ii spun asa de cativa ani.

- De ce esti atat de socat pana la urma? Nu pricep.

- Am trait mare parte din viata mea fara sa te aud rostind acel cuvant, prin urmare inca ma obisnuiesc cu ideea. Imi place cum suna, zambind.

- Mai taci.

- Nu-i frumos sa-i vorbesti asa fratelui tau, facand botic.

- Ajung la inchisoare daca lovesc un soldat?

- Nu stiu. Ce zici, risti? ma intreaba ranjind.

Ugh, cat as vrea sa il chinui macar putin. E cea mai buna parte in a avea un frate din toate cate exista. Ok, si sprijinul neconditionat pe care ti-l ofera dar hai sa nu vorbim despre asta acum.

Cand eu m-am intors in Coreea, Jiyong deja isi incepuse serviciul militar. Am venit sa il vizitez din moment ce sunt singura care poate sau vrea sa il vada. Mama e in Japonia momentan si de tata nu stiu nimic, prin urmare nu ma intrebati.

- Te rog sa nu ma provoci. Te avertizez, ii spun privindu-l in ochi.

- Bine... Doamne.. nu trebuie sa fii asa agresiva..
__________________
- Ai vorbit cu Taeyong de cand ai venit?

- Inca nu.. L-am vazut doar o singura data si deja mi-e clar ca nu va fi deloc usor sa imi gasesc cuvintele... ugh.. trebuie sa discut cu el despre contract in cateva zile...

Imi pun capul pe masa si inchid ochii. Toate posibilele scenarii imi treceau prin fata ochilor de la cele mai putin rele la cele mai ingrozitoare. Cele cu final fericit? - nici urma de ele. Cred ca imi e teama de intalnirea pe care o voi avea cu Taeyong. L-am dezamagit o data, si voi regreta acest lucru mult timp de acum inainte.

Ultimii ani au fost dificili pentru ca acel sentiment de vinovatie ma bantuia zilnic. M-am simtit putin mai bine dupa ce am auzit vestea potrivit careia Taeyong urma sa devina parte din Nct. Macar asa am stiut ca plecarea mea nu a fost degeaba; tata se tinuse de cuvant. Parea sa fie fericit, iar asta era tot ce imi doream pentru el.

- Doar spune-i adevarul. Sunt sigur ca va intelege. 

- Nu stiu oppa, cu cat mai mult ma gandesc la asta, cu atat mai mult am senzatia ca nu o s-o scot la capat.. 

- Nu ma pot pronunta in locul tau, dar sunt sigur ca vei reusi.. incearca sa gandesti putin pozitiv.

- Chiar trebuie... mormai inca avand capul pe masa.

- Da trebuie, Jisol. Cand vei vorbi cu Taeyong despre contractul pe care il are cu SM, doar spune-i.. ey bine... tot..

Oh, ca tot veni vorba de contracte si SM; am descoperit ceva foarte interesant in timp ce verificam arhivele vechi.

- Ca tot mi-am amintit, revenind la pozitia mea initiala. Nu mi-ai spus ca ai fost trainee la SM cand aveai 8 ani.

- De unde stii?

- Am gasit asta, punand un dosar care avea numele lui pe masa. 5 ani?

E o perioada lunga de timp daca ma intrebi pe mine, plus ca potrivit datelor, era foarte mic pe atunci.

- Yeah, am fost doar ca nu prea mergeam pe acolo. Sunt sigur ca personalul nu isi mai aminteste de mine.

Rasfoia hartiile cand a gasit una dintre poze.

- O poti pastra daca doresti sau daca nu o vrei o pot lua eu. Nu am poze cu tine cand erai copil.

- Ia-le tu.. o sa ti le arat si pe celelalte cand ma intorc acasa.

Imi da fotografia si dosarul, apoi imi zambeste larg.

- Orele de vizita s-au incheiat!! striga unul dintre gardieni.

Asta e semnalul meu de plecare.

- Pe data viitoare ok? imbratisandu-ma. Ai face bine sa te impaci cu Taeyong pana atunci sau nu mai esti sora mea.

- Voi incerca..
______________________________________
TheExoArmy o sa verific greselile maine, ok? Mian ^^'