Povestea Noastra

Cap. 17

TheExoArmy ti-am spus ca am de hand sa termin cartea pana pe 15 ianuari si am de gand sa ma tin de cuvant 😙
______________________________________

Jisol's pov

- Jisol?! Esti acolo? Vorbeste cu mine.

Nu stiu de ce dar nu puteam vorbi cu el, nu stiu ce sa-i zic, cum sa-i explic. Se va supara pe mine groaznic de tare.

- Jisol! Ce s-a intamplat?

Vocea lui devenea din ce in ce mai tensionata pe masura ce trecea timpul iar eu nu scoateam un cuvant. Ma uitam la mana mea si la culoarea batistei infasurata in jurul ei, incerc sa o misc dar din nou, proasta decizie; inca ma doare.

- Hyung..

Nu stiu de ce plang; eu nu sunt asa dar nu ma pot opri. Lacrimile imi incetoseaza vederea si oricat as incerca sa le sterg apareau altele care le luau locul.

- Jisol, ce e? Unde esti?

- La scoala.. poti veni sa ma iei?

- Am si plecat. Jisol?

- Ce..

- Nimic.. Trimite-mi un mesaj cu locul in care te gasesc. Ajung in cateva minute.

A inchis. Stiu ca e ingrijorat pentru mine de asta contez pe el intotdeauna, pentru ca il consider parte din familie. Era pe cale sa ma intrebe mult mai multe chestii dar cumva a crezut ca e mai bine sa nu ma interogheze acum, mai ales prin telefon.

Te rog grabestete Jongin, vreau sa merg acasa.

Jongin's pov

Ce i s-a intamplat? De ce plangea? Sa fie chiar atat de grav? Stiam eu ca ceva se intampla dar nooo.. ea insista ca totul e ok. Fata asta, jur ca..  Vreau sa spun ca sunt suparat pe ea insa nu pot. De ce? Habar nu am.

- Junmyeon, da-mi cheile de la masina.

- De ce? Unde vrei sa pleci? Avem reperitii.

- Puteti sa repetati si fara mine, am ceva urgent de facut.

- Cum ar fi?

- Nu am timp Junmyeon!! Unde sunt?!

Da am tipat la lider. Ma scoate din minti si deja sunt nervos.

- Jongin!

Minseok m-a strigat si mi-a aruncat cheia. In sfarsit. I-am multumit iar apoi am iesit din sala de dans in fuga. In timp ce conduceam Jisol mi-a dat mesaj spunandu-mi ca e la iesirea din spate a scolii. Sper ca e bine.

Gardianul m-a oprit la poarta intrebandu-ma cine sunt si ce treaba am in scoala. Am incercat sa imi pastrez calmul si sa-i explic cat de clar posibil ca sunt tutorele lui Jisol si ca trebuie sa o iau de la scoala mai devreme. Nu era foarte convins dar m-a lasat sa trec totusi. Elevii sunt in pauza iar pe masura ce inaintam spre intrarea in scoala din ce in ce mai multe fete se uitau la mine. Atunci mi-am dat seama ca nu am masca, nici ochelari de soare sau vreo gluga pentru a-mi acoperi cat de cat fata. Am fost mult prea prins de moment incat sa-mi dau seama. Dar Jisol e mai importanta. Pe mine m-au mai vazut.

Aparent scoala asta e mai mare decat credeam, sa gasesc iesirea a fost putin dificil, sa nu mai zic ca mai aveam si niste eleve in spatele meu. Asta e o zi in care as vrea sa incetez in a mai fi idol.

Am gasit-o pe Jisol, statea afara pe scari. Cand am ajuns in fata ei m-am asezat in genunchi. Are ochii rosii de la plans si mana ei e infasurata intr-un material alb. Ma uit mai atent si vad o pata mare rosie pe ea pe care am incercat sa o vad mai bine dar cand i-am miscat putin degetele am vazut ca o doare asa ca m-am oprit.

- Avem ceva de discutat dar mai intai sa plecam de aici ok?

As lua-o in brate dar cu toti ochii care sunt asupra noastra ar parea altceva, nu ca nu ar fi destul de suspect.

Am prins-o de cealalta mana si m-am ridicat. Ea a facut la fel si am plecat spre masina luand-o pe langa cladire; cu atatea persoane inauntru nu vreau sa risc.

Drumul spre spital a fost unul lung si tacut: fara intrebari sau multumuri. Nici nu le astept pentru ca nu e cazul; acum ceea ce este important este sa ma asigur ca nu si-a rupt nimic.
_______

Jisol's pov

- Jisol spune-mi ce s-a intamplat. Nu pot sa te ajut daca nu vorbesti cu mine. Te rog..

I-am spus tot despre cum Lisa incearca sa ma faca sa stau departe de Taeyong si tot ce a facut pana acum, inclusiv motivul pentru care l-am chemat. Jongin a fost tacut si nu a scos un cuvant pana nu am terminat de spus tot ce aveam de spus. Cand am terminat a oftat si si-a trecut mana prin par nestiind ce sa faca.

- Cum ramane cu parintii tai?

- Am incercat sa-i sun dar nu mi-au raspuns.

- Si Taeyong? E inca la scoala?

- Asa cred. Dar hyung, el nu are nici o vina.

Nu vreau sa fie suparat pe el din moment ce nici Taeyong nu stia de toate aste.

- Ok, ma gandesc eu la ceva..

Am facut o radiogragie cu ceva minute in urma sa vad daca oasele mele sunt intregi din moment ce ma doare mana de fiecare data cand incerc sa o misc iar acum asteptam.

- Esti norocoasa, nu e nimic rupt doar ca sunt putin fisurate si au nevoie de timp sa se refaca, mi-a spus doctorul.

Asta e o veste buna.

- Cum te-au lovit mai exact?

- Mi-am prins mana in usa dulapului de la scoala; era din metal.

- Asta explica de ce te-ai taiat. Intr-o saptamana sau doua o sa fii bine dar trebuie sa pun niste ghips pentru ca oasele sa nu-si schimbe pozitia.

Am mai stat in spital ceva timp dupa aceea. Momentul cel mai dificil abia acum vine: va trebui sa le spun parintilor mei si nu stiu cum vor reactiona.