Povestea Noastra

Cap. 40

*cateva zile mai tarziu*

Jisol's pov

Uneori stau si ma gandesc la cum ar fi fost viata mea daca nu as fi plecat inapoi in Canada, daca nu as fi rupt legatura cu Taeyong atunci. Vietile noastre ar fi putut avea o cu totul alta poveste, insa ar fi existat si posibilitatea ca lucrurile sa fi urmat aproximativ acelasi curs. Din pacate insa, o singura decizie a facut ca vietile noastre sa se schimbe.

M-am gandit mult la ceea ce am facut si dupa atata timp pot spune ca am luat o decizie cu privire la ceea ce vreau sa fac in continuare.

Astazi, dupa ce  am terminat serviciul am mers acasa sa ma schimb in ceva mai comod si m-am intors la SM. Inainte sa plec i-am trimis un mesaj lui Taeyong spunandu-i ca vreau sa vorbim despre ceva important.
____________________
"Am ajuns". Ii scriu rezemandu-ma de peretele de langa usa dormitorului lor. Holurile sunt goale si partial intunecate deoarece foarte putine lumini raman deschide pe timpul noptii, un exemplu ar fi cel de deasupra mea. Cat priveam in departare spre urmatorul punct luminos, am auzit o usa deschizandu-se in stanga mea, iar la putin timp cineva m-a prins de mana si a inceput sa alerge in directia in care priveam luandu-ma dupa el. Imi luasera cateva secunde sa il recunosc.

- Taeyong...

- Nu vorbi, spune luand-o la stanga pe un alt culoar, cel care duce spre scari.

Am facut asa cum mi-a spus si l-am urmat in tacere, insa dupa ce am intrat pe casa scarii si am coborat 2 etaje nu m-am mai putut abtine sa nu il intreb.

- De ce alergam?

- Caz in care cuiva ii trece prin minte sa vina dupa noi. Ne-ar prinde bine un loc in care sa ne ascundem acum. Depozitul nu mai e o optiune. M-au descoperit.

- Hmm.. vino dupa mine.

Mi-am pus gluga pe cap si i-am facut semn sa ma urmeze.

- Unde mergem?

- La noua ta ascunzatoare.

Cand eram in liceu si lucram aici am gasit o camera micuta la etajul 7. Nu era data in folosinta asa ca am transformat-o intr-un loc al meu in care imi petreceam timpul din cand in cand. Am fost surprinsa sa vad ca nimeni nu ajungea sa treaca prin zona respectiva, deci nu stateam cu griji gandindu-ma ca cineva ma va descoperi.

Pentru a ajunge acolo a trebuit sa coboram inca vreo cateva etaje.
___________________
- Haide, il indemn sa intre.

De indata de a inaintat am inchis usa dupa el si am aprins lanterna de la telefon cautand lampa.

- Ce e locul asta?

- Sincera sa fiu, nu stiu pentru ce anume era rezervata camera asta. Am gasit-o acum mult timp, ii raspund aprinzand lumina. Norocul meu a fost ca nimeni nu a venit sa o revendice pentru un anumit scop asa ca am facut-o camera mea.

In timp ce vorbeam rascoleam prin niste cutii in cautarea vechii mele saltele gonflabile, ca sa avem ceva pe care sa ne putem aseza.

- Am gasit-o, desfacand ambalasul.

Dupa ce am scos-o am cautat capatul prin care se umfla, am desfacut capacelul si am inceput sa suflu. Doar dupa cateva expiratii, am ajuns la concluzia ca plamanilor mei nu le era dor de asta.

- Da-mi-o mie, spune Taeyong luandu-mi salteaua din mana si asezandu-se pe podea, eu urmandu-i exemplul.

La un interval de cateva minute faceam schimb: unul dintre noi se odihnea iar celalalt sufla in balonul supradimensionat pe care urma sa ne asezam - de fapt sa fiu sincera era o saltea pentru o singura persoana, deci nu era chiar atat de mare.

- Deci, despre ce voiai sa vorbim? Ma intreaba inchizand capacul. Aseaza salteaua intr-un colt al camerei, dupa care se aseaza pe ea facandu-mi semn sa vin langa el.

- E vorba de noi, spun pe un ton serios.

- Ah.. devenind deodata trist.

- Recunosc ca nu a fost corect din partea mea sa iau o decizie fara sa ma consult cu tine. Pe atunci credeam ca te protejez, insa am gresit. De data asta vreau sa fac ceea ce trebuie.

- E cumva vorba de sarut? Daca a fost neadecvat, imi pare rau. Doar ca.. a facut o pauza... inca am sentimente pentru tine Jisol, privind in jos.

S-a lasat linistea pentru cateva momente.

- Si eu pentru tine, privindu-l. 

Cand a auzit ce am spus si-a luat ochii de la podea pentru a ma privi.

- Ce o sa facem? continuand sa il privesc.

Emotiile deja incepusera sa ma copleseasca. Imi e frica de ce o sa spuna el, de consecinte. Nu vreau ca istoria sa se repete. Daca vom fi din nou impreuna motivul pentru care am plecat atunci va fi consecinta, iar in caz contrar ne va fi greu amandurora sa mentinem o relatie strict profesionala, chiar si o prietenie. Totusi, orice s-ar intampla, sunt mai mult decat dispusa sa incerc.

- Vino, ma indeamna intorcandu-se cu fata spre mine.

S-a rezemat de perete si mi-a facut semn sa ma apropii mai mult. Piciorul lui drept era indoit iar genunchiul atingea peretele din dreapta lui iar celalalt era intins pe saltea facandu-mi loc sa stau intre ele. M-am ridicat  din locul in care stateam si m-am apropiat incet de el pana cand am ajuns in locul indicat de el. Taeyong m-a imbratisat strans sarutandu-mi fruntea.

- Asta o sa facem, dandu-mi parul dupa ureche. Nu conteaza ce o sa se intample, ce o sa spuna oamenii, de data asta ramanem impreuna. Da?

Dau din cap, afundandu-ma mai mult in puloverul lui.

- Jisol, nu intentionez sa iti cauzez probleme in vreun fel si nu pot nici sa neg ceea ce simt pentru tine. De aceea, o sa fim atenti pentru a evita ca ceva rau sa se intample. Chiar si in astfel de situatii eu o sa iti fiu alaturi intotdeauna, zambind.

- Multumesc Taeyong.

Mi-a luat mana intr-a lui mangaind podul palmei mele cu degetul lui mare pentru a ma linisti.

- Poti sa imi multumesti prin a inceta sa te mai ingrijorezi. Nu vreau sa te mai vad asa... tragandu-ma mai aproape.

Mi-am inchis ochii, inspirand mirosul parfumului lui care ma linisteste intotdeauna. Auzeam bataile ritmice ale inimii lui, iar caldura emanata de el ma facea sa ma simt acasa, un loc in care nu am mai fost de mult.
_______________________________________

Capitol needitat