Jisol era una dintre acele persoane care nu dorea sa iasa in evidenta, mai ales dupa ce s-a mutat inapoi in Seul.
Nu avea prieteni in scoala - asta pana ce ea si Taeyong au fost grupati pentru un proiect la ora de muzica, ceea ce a fost inceputul p...
De ce le-or fi pu asa sus? Nu sunt Chanyeol. Cum ar trebui sa ajung acolo? Mi-am trecut mainile prin par de cateva ori adunandu-l intr-o coada la spate, dupa care l-am lasat sa cada. Am privit in jur cautand un scaun sau o cutie pe care m-as putea urca si din fericire pentru mine era o saltea cu o gramada de paturi chiar langa rafturile pe care se aflau pachetele de hartie de care aveam eu nevoie. Imi dau seama ca nu e tocmai solid insa ar trebui sa ma inalte suficient cat sa ajung la ele.
Am lovit usor gramada cu piciorul sa ma asigur ca e cat de cat stabila si ca nu o sa-mi scufund picioarele, dupa care am calcat cu piciorul stang pe partea cea mai inalta a acesteia si cand am facut la fel si cu celalalt am avut parte de surpriza vietii mele - a inceput sa se miste si sa tipe:
- AAGHHH, DATE JOS!!
Nu am stat sa ma gandesc de doua ori; adica sa fim seriosi, daca un morman de paturi si alte lucruri ar prinde viata dintr-o data, cine ar face-o? Eu clar nu. Mi-am luat un moment cat sa-mi revin putin. Nici persoana pe care calcasem nu o ducea prea bine, s-a zvarcolit putin dupa care a scos o mana afara si s-a descoperit partial. Mi-a luat cateva secunde pana sa-i descifrez chipul printre suvitele de par care ii acopereau ochii aproape in totalitate, apoi mi-am indreptat atentia spre celelalte trasaturi ale fetei si acela era momentul in care realizasem..
- Taeyong... ?
Cand mi-a auzit vocea a ramas complet nemiscat si a murmura un "oh, Doamne" avand ochii mari cat cepele.
- Hey.. s-a intors cu fata spre mine zambind ca un capilas care a fost prins facand ceva ce nu avea voie.
Acum ma puteam linisti stiind ca nu urmeaza sa fiu jefuita/agresata de o bucata de material textil.
- Data viitoare lasa o mana pe afara sa stiu ca esti acolo ca sa nu te mai folosesc pe post de inaltator. As aprecia asta.
- Scuze.. nu stiam ca esti tu. Eu doar incercam sa ma ascund.
- Sa te ascunzi? De cine?
- Vino, stai aici, imi spune dupa ce se strange ghem mototolind patura si inghesuind-o in colt.
Mi-a facut semn sa ma asez langa el pe saltea, iar eu i-am urmat exemplul.
- Credeam ca esti cineva care ma cauta. Nu am spus nimanui unde ma duc sau de ce si de obicei cand fac asa cineva ma da disparut. Nu pot nici macar sa fac o baie de mai mult de jumatate de ora in liniste pentru ca daca nu incui usa unul dintre baieti da buzna. Stiu ca nu ar trebui sa fiu aici dar asta e singurul loc linistit in care nimeni nu ma deranjeaza si in care de nu obisnuieste sa vina cineva in mod normal. Ma panicasem cand am auzit usa asa ca asa a fost singura varianta in care nu puteam fi prins. Sau cel putin asa credeam.... Scuze.. din nou..
- Inteleg. Ai nevoie de un loc departe de tot haosul de care ai parte zilnic; e normal. Daca vreodata vei fi nevoit sa-l schimbi, stiu o groaza de alte locuri unde te poti muta.
Exista numeroase camere goale sau abandonate unde sunt depozitate diverse instrumente, haine vechi sau echipamente in cladire pe care multi le-au uitat. Obisnuiam sa petrec mult timp in astfel de locuri atunci cand voiam sa fiu lasata singura, sa scriu sau sa desenez - ma ajutau sa-mi limpezezc mintea.
Taeyong a dat din cap zambind in semn de multumire. Parea sa fie usurat.
- Multumesc, Jisol.
A fost o mica pauza, dupa care..:
- Imi pare rau ca te-am speriat. Nu am vrut, marturiseste ducandu-si una dintre maini la ceafa.
- Am supravietuit, deci e ok. Tu esti bine? il intreb simtindu-ma extrem de vinovata pentru ca l-am calcat in picioare, la propriu.
- Mda.. sunt bine.. si-a luat mana de la spate si a pozitionat-o in partea dreapta acoperindu-si abdomenul.
Nu puteam sa nu am indoieli cu privire la ce spusese cand simteam clar ca nu e 100% in regula. Sunt sigura ca il doare.
- Yah, nu ma mai privi asa. N-am nimic; pe cuvant.
Oops! Bu görüntü içerik kurallarımıza uymuyor. Yayımlamaya devam etmek için görüntüyü kaldırmayı ya da başka bir görüntü yüklemeyi deneyin.
Bine, hai sa zicem ca de data asta il cred.
- Daca ma minti, esti un om mort.
- Da sefa, a spus pe acelasi ton serios pe care il aveam eu, dar imediat dupa aceea zambetul lui micut s-a intors.
- Mai spune-mi asa o data si prietenii tai o sa afle unde te pot gasi data viitoare cand dispari.
Nu-mi place sa mi se spuna asa, e ciudat si mi se pare oarecum inadecvat.
- Hey, parca spuneai ca nu o sa ma torni, afirma rezvoltat.
- Cand am zis eu asta? Nu-mi amintesc, spun prefacandu-ma a fi confuza; de fapt daca stau sa ma gandesc la asta nici nu cred ca am spus-o.
Botic - modul lui adorabil de a spune ca s-a suparat fara a folosi cuvinte. E dragalas, insa prea mult din dragalasenia lui strica.. cel putin pentru mine. Nu cred ca e prea indicat sa ma atasez atat de mult de el din nou chiar daca as vrea.
Am privit in alta parte.
- S-a intamplat ceva?
- Nu, doar ca mi-am amintit ca am mult de lucru. Ar trebui sa plec, ridicandu-ma.
M-am uitat sus la hartia dupa care am venit facandu-mi nota in minte ca ar trebui sa aduc un scaun aici in caz de orice.
- Ai nevoie de aia? Te pot ajuta.
Cum ar putea el sa faca asta? e cu 6 centimetri mai inalt decat mine. Daca eu nu am ajuns acolo, nici el nu poate.
Inainte sa pot scoate un cuvant, Taeyong s-a ridicat de jos si a venit in spatele meu punandu-si mainile pe soldurile mele, dupa care m-a ridicat cu totul fara a depune un efort considerabil - cand a devenit asa puternic?
Ignorand orice urma de emotie, am apucat primul top de hartie pe care am pus mana dupa care m-a lasat jos.
- Multumesc, spun dupa care ii dau un pupic scurt pe obraz si plec.
La jumatatea drumului spre biroul me, in lift, am realizat ce facusem acum cateva secunde in urma si fruntea mea a facut cunostinta cu cele 500 de foi albe impachetate pe care le aveam in mana.
Oare de ce nu gandesc inainte sa fac ceva? _______________________________________
TheExoArmy, cat a trecut? Jumatate de an cel putin...? ^^' miannnn ㅠㅠ
