Povestea Noastra

Cap. 22

Jisol's pov

- Taeyong unde mergem? il intreb pentru a mia oara dar el continua sa tina asta secret.

- E o surpriza.

- Dar vreau sa stiu.. te roog!! incercand sa fiu cat de draguta pot.

Dap, am ajuns sa fac si asta. Cred ca tara asta si-a pus amprenta asupra mea mult prea mult deoarece incep sa ma comport ca fetele de aici.. folosind aegyo. Des. Eeek!!! Cineva sa ma opreasca inainte sa fie prea tarziu! Va implor!! Ma sperii pe mine insumi.

- Jisol.

- Da?

O sa-mi spuna?

- Degeaba incerci. N-am sa-ti zic.

Nope, n-o s-o faca. Fie cum vrea el! Nu-mi pasa. Sau poate da. E prima noastra intalnire adevarata de cand suntem impreuna si vreau sa stiu unde mergem din moment ce el a planuit tot fara sa ma intrebe ceva. Sunt curioasa.
__________
- De unde stiai ca imi place locul asta?

- M-am documentat, zambind.

- Ai vorbit cu Jongin cumva?

- Umm.. nu.. cu fratele tau.

Jiyong? Vad ca incepe sa se apropie cu toti cunoscutii mei destul de mult. Nu ma deranjeaza.. de fapt chiar ma bucur.

Iubesc sa merg la patinuar. Inca de cand eram mica mama ma ducea des la unul atunci cand locuiam in Canada.. imi placea sa merg la lectii. Stiu sa fac chiar si cateva sarituri.

- Stii sa patinezi? intreb observand ca e putin nesigur pe propriile picioare.

- Cred ca am uitat. A trecut mult de cand nu am mai purtat patine.

Taeyong nu se descurca chiar atat de rau doar ca are mici probleme cu echilibrul. Dupa o perioada s-a obisnuit asa ca l-am lasat singur si am plecat inainte. Simt nevoia de putina viteza.

Facusem un tur iar cand am trecut iar pe langa Taeyong l-am luat de mana si l-am tras dupa mine.

- Yah Jisol incetineste!
______
- N-am sa mai incerc sportul asta prea curand.. masandu-si spatele.. ahh..

A cazut putin, nu prea stiu cat de tare. Eu plecasem sa iau ceva de baut iar el ramasese pe ghiata iar cand m-am intors l-am gasit jos.

- Mai bine plecam.

- Nu, sunt bine.

- Ba nu esti. Putem veni alta data dar acum e mai bine daca incheiem aici.

- Nu-i mare scofala Jisol..

Stiu ca incearca sa nu distruga seara dar nu vreau ca starea lui sa devina mai rea.

M-am lasat jos in fata lui si i-am desfacut sireturile.

- Imi pare rau.

- Pentru?

- Chiar voiam ca intalnirea asta sa iasa bine dar am reusit s-o stric.

La auzul cuvintele lui mi-am ridicat capul intalnindu-i privirea; parea asa dezamagit de el insusi.. imi dau seama ca regreta dar nu e vina lui. Accidentele se mai intampla.

- Ba nu ai facut-o.

- Nu? De ce spui asa ceva? incruntandu-se.

- Pentru ca acum pot face asta, spun apoi il sarut scurt pe buza.

E un altfel de a spune: Fate bine repede!^^

El a ramas putin surprins de gestul meu; nici nu a avut timp sa reactioneze deoarece imediat dupa ma asezasem pe banca pentru a ma incalta si eu.

- Deja ma simt mai bine, zambind.

- Ma bucur sa aud asta. Haide, te conduc pana acasa.
____________

- Taeyong trebuie sa merg acasa. Da-mi drumul la mana te rog!

Alte dati as fi gasit holbatul lui ceva dragut dar  nu acum cand incerc sa vorbesc cu el si nu primesc un raspuns. Suntem in fata casei sale si ma astept ca el sa intre inauntru iar eu sa plec.. dar nu.. daca e Taeyong intotdeauna mi se schimba planurile.

- Vin cu tine.

- Nu.

- Dar..

- Nu.

- Dar eu..

- Am zis nu, privindu-l insistent.

- Ugh bine.. pot macar sa primesc o imbratisare? facand botic.

- Nu e nevoie sa ceri, spun desfacandu-mi bratele facand loc pentru el.

Ca si cum viata lui ar depinde de asta, s-a lipit de mine intr-o fractiune de secunda. M-a tinut asa cateva minute bune mangaindu-ma pe spate. Cu fiecare clipa ce trecea devenea din ce in ce mai greu sa ma despart de el deoarece  caldura pe care o emana parca imi spunea ca acela e locul caruia ii apartin.

- Sa ma suni cand ajungi acasa. Bine?

- Da.

- Noapte buna Jisol.

Trec cateva secunde.

- Mm.. Taeyong?

- Ce?

- Inca nu m-ai lasat sa plec.

Doar nu are de gand sa doarma aici nu-i asa? Nu prea m-ar deranja sincer..

- Oh... scuze..

A slabit stransoare dandu-mi sansa sa evadez; inainte sa se razgandeasca apoi m-am departat cativa pasi de el pentru a fi sigura ca nu o luam de la capat.

I-am facut cu mana dupa care am plecat spre casa uitandu-ma in spate din cand in cand sa vad ca el e tot in acelasi loc privind in directia mea pana ce m-am facut nevazuta.
______________________________________

Planuiam ca acesta sa fie ultimul capitol dar TheExoArmy a fost putin dezamagita ca voi termina cartea atat de curand asa ca o sa mai scriu cateva capitole in plus. Am deja un plan pentru o continuare care e in legatura cu ceea ce scrisesem deja in capitolele anterioare.

Nu am putut spune nu ^^♡ deci voi reveni curand cu un nou capitol.