2 Players

Capitolul 18: Noua-vechea eu

*După 3 luni*

Amanda P.O.V.

În ultimele trei luni m-am simțit mai vie decât în ultimii 23 de ani! Știți expresia aia "viața e roz"? Ei bine, cam așa a fost viața mea. Să fiu împreună cu Chris a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. M-a schimbat enorm. Sunt din nou fata de dinainte ca tata să mă facă un fel de prostituată a lui. Cred din nou în suflete pereche, iubire veșnică și dragoste în general. Bine, recunosc că nu mai sunt la fel de inocentă ca atunci, însă acum mi-am scos la iveală partea sentimentală. Mi-am dărâmat in totalitate zidurile de apărare pe care le-am ridicat cu multe lacrimi si suferință de când a început acea schimbare radicală a mea.Acum parca sunt mai liberă, fără să fiu restricționată de gândurile mele precaute, mereu în alertă. Dacă ne-am fi întâlnit acum patru luni, nu mai fi recunoscut. Am întărit relatia tată-fiică, devenit din ce în ce mai apropiați. Aș putea spune că am o viață perfectă. Însă, trecutul lui Chris încă ne bântuie pe amândoi. Cu toate că zice că Jessica nu mai face parte din viața lui, încă îi mai bântuie viața, fiind tot timpul o umbră, care nu îl lasă să se atașeze de persoanele pe care le iubește. Nu știu exact cât de sincer e, privind sentimentele lui față de acea curvă. Uneori am câteva replici care îi aduc aminte de Ea, făcându-l să se întoarcă în trecut. Un lucru care mă întristează, fiindcă mă doare când îl văd cu o privire pierdută, analizându-și trecutul. Mi-a aduc aminte si acum momentul în care mi-a spus ce i-a făcut javra aia!

Eram pe plaja din fața casei mele, bând un cocktail de căpșuni și admiram culoarea albastră a oceanului, când bineînțeles că am avut o replică inteligentă tipică mie care l-a făcut să se întoarcă în trecut. S-a întunecat la față și deși purta ochelari de soare, știam că ochii lui oglindeau durerea sufletului său.

Mi-am luat inima în dinți și i-am zis:

-OK. Știu că nu vrei să vorbești despre asta, însă nu mai suport să te văd așa distrus.

Văzând că nu are nicio reacție, m-am ridicat de pe șezlong și m-am așezat pe el, dându-i ochelarii de soare fumurii de pe nas și l-am privit în ochi albaștrii îndurerați.

- Te rog să mă asculți. Mi se rupe sufletul când  te văd așa. Sunt aici pentru tine.

L-am luat de mână, strângând-o puternic pentru un sprijin ca să îmi opresc lacrimile. Însă tristețea mea era prea multă și prea puternică, lacrimi amare curgându-mi încet pe obraji. Din nou, l-am făcut pe Chris să se întunece la față. Mi-a șters lacrimile reci de pe față cu mâna liberă.

- Te rog,  nu mai plânge! mi-a spus el, privindu-mă cu niște ochi rugători. Văd că ea încă ne mai bântuie viața, a spus el cu privirea departe.

-Cine? am întrebat eu curioasă, bineînțeles, stricând momentul.

-Poveste mea începe acum aproximativ 14 ani, când m-am îndrăgostit de Jessica Cambel. Eram în clasa a noua și m-am îndrăgostit de ea. Însă, ea nici nu știa că exist până în clasa a doisprezecea, când am făcut un proiect împreună la biologie, la mine acasă. Acela a fost momentul în care m-a sărutat pentru prima dată. Pe atunci eram cam tăntălău, sincer să fiu. Am crezut că s-a îndrăgostit de mine, însă de fapt s-a îndrăgostit de banii mei. Lucru dovedit în ziua când am vrut să mă logodesc cu ea. Eram într-o relație de șase ani și vroiam să o cer de soție. Am ajuns acasă și ghici ce am văzut? Se regula cu un boșorog pe canapeaua mea! În acel moment am realizat că ea nici măcar nu mă iubea. Mi s-a rupt sufletul în mii și mii de bucățele și, deși încerc să le lipesc la loc, inima mea nu va mai fi niciodată la fel. Îmi pare rău și o să accept dacă nu vei mai vrea să mă vezi.