2 Players

Capitolul 20: Durere peste tot

Când am auzit acele cuvinte, sufletul meu a devenit neagru, la fel ca lumea, culorile dispărând brusc, trăind într-o versiune alb-negru a lumii. Lacrimi amare au început să curgă pe obraji mei palizi. Acum, fără ziduri de apărare, durerea s-a instalat în interiorul meu, răspândindu-se ca un venin, distrugând în calea sa tot ce era mai bun în mine. Cei doi erau într-o lume a lor, ignorându-mă complet. Chris s-a ridicat în picioare și i-a luat fața Jessicăi în palmele sale, pregătindu-se să o sărute. M-am întors pe vârfuri și am luat-o fugă, pașii mei răsunând pe strada goală. Vederea îmi era încețoșată, drumul și pietonii fiind neclare. Două brațe m-au tras înapoi și am fost lipită de un piept foarte cunoscut mie. L-am respins și m-am zbătut să mă eliberez. Mi-am ridicat privirea ca să întâlnesc niște ochi îndurerați, plin de suferință, confuzie și iubire. Îl vedeam neclar și eram într-un echilibru precar, fiind pe cale să mă prăbușesc. Atât fizic cât și psihic.

- Amanda! Îmi pare rău! a spus Chris. Eu am făcut un jurământ al tăcerii, nefiind în stare să leg două cuvinte.

-Amanda, vorbește cu mine! Amanda! Te rog! Nu știu ce a fost în mintea mea. Presupun că am fost răvășit de vederea Jessicăi.

Oooo! Gata! Asta întrece orice măsură!

-Presupui??!?!?!? Tu tocmai i-ai spus fostei tale că o iubești și vrei ce ai vrea sa fac eu acum ? Ce reprezint eu pentru tine? O jucărie veșnic doritoare să te ierte? Vezi să nu! Tu tocmai ce mi-ai sfâșiat inima și vrei ca eu să fiu zâmbitoare? Credeam că Jessica e o scorpie, însă tu ești mai rău ca ea! Nu mai vreau să te văd niciodată! am spus, întorcăndu-mă să plec.

-Stai! Te rog, nu pleca! Te iubesc, Amanda!

-Si ce? Crezi că dacă spui cuvintele magice o să mă întorc alergând în brațele tale? Chris, te-am iubit! Nu.....stai, mă corectez! Te iubesc, însă nu mai vreau să te văd vreodată! Nu mă face să plâng mai rău decât am de gând să fac! Ai distrus tot ce era mai bun în mine! Mulțumește-te cu atât! Nu mă distruge cu totul, fiindcă nu cred că o să rezist prea mult nici așa. Te iubesc, dar o să-mi treacă!! am spus luând-o la goană.

Când mi-am întors capul ca să îl văd pentru ultima oară, l-am văzut stând mână întinsă spre mine și cu lacrimi în ochi. Am vrut să mă întorc și să îi șterg lacrimile cu sărutările mele, însă m-am oprit în momentul în care l-am văzut îmbrățișând-o pe Jessica. Foarte bine! Să își găsească liniștea și pacea sufletească în pizda curvei! m-a încurajat subconștientul.

Am mers în pas alergător până la casa lui Chris, unde am intrat în camera pe care am împărțit-o pentru o noapte. Mi-am scos toate hainele și le-am trântit în bagaj, urlând și răzbunându-mă pe ele că nu intrau. Carla a intrat speriată în cameră și când m-a văzut a venit spre mine mi-a luat din mâini restul de material rupt al unei frumoase bluze mov. M-a îmbrățișat și m-a întrebat șoptit:

- Ce s-a întâmplat?

I-am respins îmbrățișarea și m-am răstit la ea, cu toate că nu avea nicio vină:

- Întrebă-l idiotul de prieten al tău ce a făcut! E un dobitoc și îl urăsc!

-Amanda, nu trage concluzii pripite! Chris chiar te iubește!

Am pufnit supărată și i-am zis pe un ton disprețuitor:

-Concluzii pripite? Tu ce-ai face dacă iubitul tău i-ar spune unei foste că încă o iubește? Ai zâmbi și i-ai spune cât de fericită ești? Mă cam îndoiesc.

A rămas surprinsă și cu gura căscată. De-abia a reușit să spună:

- Zi-mi te rog că nu v-ați întâlnit cu Jessica...Stai ! Ce? Chris i-a spus că o iubește ?